Drage uten vinger nådd Valhala .

Alecs se opri din mers , realizând că nu-şi ştia camera . În scurtul timp de când ajunsese acolo -- 3 zile -- nu reuşise să-şi înveţe etajul şi coridorul camerei . Oftă dezamăgit şi îşi aruncă de pe umăr rucsacul verde cu negru , începând să-l târască pe jos , asemeni unui om plictisit de viaţă . Îşi căută prin buzunarele blugilor roşii ceva , până găsi o hârtiuţă albă . Începu să meargă ceva mai repede , până ajunse în faţa unei uşi . Se opri , o descuie şi pătrunse înauntru . Inspiră aerul plin de praf şi mormăi ceva , enervat . Iar uitase geamul închis . Se trânti pe pat , nu înainte de-a-şi da tricou negru , de la Manowar , jos .

Nu ştia de ce naiba mai încerca să danseze având în vedere că avea spatele jupuit ca dracu şi o durea la orice mişcare , oricât ar fi fost de mică . Nu mai fu atentă pe unde naiba o ia , şi astfel acum mergea pe holul unde erau doar camerele băieţilor . Aceleaşi uşi , aceleaşi numere . Îşi găsi " uşa " şi intră , uimită că era deschisă . Privi spre geam , ea nu - l lăsase deschis . Se încruntă şi văzu un tip , mai bine zis îl văzu pe Alecs tolănit în patul ei .
- Ce mama dracului , cauţi tu în camera mea ? întrebă nervoasă .

Alecsander se ridică când îi auzi vocea ce tuna mai rău ca strigătul lui Odin . Începu să râdă , groaznic de amuzat . Îi spuse , printre râsete , că aceea e camera lui şi că ea se află pe holul băieţilor . Când , într-un final reuşi să se oprească , Alecs mai făcu un pas înspre ea , zâmbitor . Şi totuşi , era unul fals .

Înjură în gândul ei . Părinţi tâmpiţi . Era doar vina idiotului ei tată că ajunsese în halul ăla . Îi aruncă o privire dispreţuitoare şi îşi trecu mâna prin păr , trăgând aer în piept . " Ok , calmează - te , Yv . Aşa ai dat cu ochii de dracu - n persoană , dar e totul bine . Tot ce trebuie să faci e să te întorci frumos şi se merge spre uşă , apoi să ieşi de aici , şi toată lumea - i fericită . " , gândi şi exact aşa făcuse . Se întoarse pe călcâie şi vru să se îndrepte spre uşă .

- Yvy ! Nu vrei să mai stai cu mine ? Haide , n-o să mai fiu nesimţit ! îi zise el pe un ton rugător , şi închise uşa înainte ca ea să ajungă în prag . Să uităm măcar un pic de grupuri şi să mai stăm ca în copilărie . Alecsander era de nerefuzat , mai ales când făcea faţa de câine plouat pe care micuţa o adora .

Ajunse înaintea ei la uşă , iar şatena nu mai putu să iasă . Înjură când văzu acea faţă , pe care o adora ca de obicei şi îşi muşcă buza .
- Nu , spuse cu răceală şi ştia că poate şi el va fi şocat . Însă nu putea uita ce îi făcuse , nu acum . Era naivă când venea vorba de prietenii ei , ierta uşor orice lucru , dar peste ăsta nu putea trece cu vederea . Îmi pare rău Alecsander , nu mai este nimic care să mă facă să mă întorc la vremurile de demult , adăugă şi atinse clanţa uşii , şi evident şi mâna lui .

Îi prinse mâna într-a sa , ochii săi uşor verzui analizându-i pe ai ei . Zâmbi oarecum rănit , şi încercă din răsputeri să-şi facă creierul să creadă că aceea era chiar Yvonne , iubita lui prietenă din copilărie , cu care se căsătorise în joacă la cinci ani . Însă ei se pare că nu-i păsa de toată acea joacă ce în capul lui ALecs devea mai vie pe zi ce trece .
- Te rog , îmi e dor de tine . Mult de tot . spuse el , pe un ton ranit .

O luă de mână şi la naiba nu trebuia să o facă . Nu avu puterea să se dea în spate , în schimb îl privi . Clătină când cap după ce el termină de vorbit şi atunci reuşi să - şi tragă mâna din a lui .
- Nu Alecs , e prea târziu acum . Trebuia să te gândeşti la asta când ai decis că o echipă stupidă poate încolui totul , spuse pe un ton calm . Pentru prima dată după atâta timp îşi simţea din nou lacrimile şi tocmai acum . Zâmbi şters şi deschise uşa , ieşind afară . O închise în urma ei şi merse spre scări .

Ieşi după ea , fără a se gândi de două ori . Îi părea rău pentru tot şi dorea să se reîmpace , însă cine-l asculta pe el ? Se opri la capătul scărilor , priviind-o .
- Deci ... " Căsătoria" noastră pică ? Bagi divorţ ? o întrebă , apoi râse scurt , din obişnuinţă . Când realiză , îşi dădu bretonul pe ochi .

Zâmbi şters când îl auzi . O mira însă faptul că - şi mai aducea amintea de acel joc din copilărie .
- A fost doar o joacă de copii , deci mai bine ai uita . Revino - ţi , echipa ta nu va fi mulţumită de tine , spuse calmă şi coborâ şi restul scărilor , luând - o spre camera ei . Îi venea să plângă mai mult ca oricând , dar se abţinu . Oftă scurt , forţându - se să zâmbească .

- Mda . spuse el şi luă calea înspre dormitorul său . Deja se plictisise de acel joc de-a şoarecele şi pisica . Când intră în cameră , primul lucru pe care-l făcu fu acela de-a-şi arunca tricoul şi de-aşi deschide geamul . Se trânti pe pat , încercând din răsputeri să adoarmă ..

Intră în cameră şi se trânti pe pat , privind tavanul absentă . Îi reveneau în minte cuvintele lui şi capul îi bubuia rău de tot .
- Copil enervant ! exlamă şatenă şi oftă . Şi ei îi era dor de el , dar era mult prea orgolioasă pentru a recunoaşte . De fapt doar Anna ştia tot despre ce se întâlmplase între ea şi brunet , dar în rest nimeni . Oftă din nou , închizând ochii .

Se sculă în fund , enervat , si-şi ciufuli părul , violent . Cât de mult se putea gândi la Yvy doar stând ? Pufni uşor , spunându-si de mii de ori în cap că nu era normal . Oftă încet şi îşi aprinse o ţigare , trăgând din ea ca un adevărat drogat ce era . De ând nu mai fumase ? Două săptămâni , pe putin .

Se foi cam cinci minute în pat şi apoi se ridică . Înjură şi ieşi din cameră , mergând spre scări . Din cauza lui o să o ia razna , asta era clar . Ajunse rapid sus , deşi murea de durere de spate , din cauza rănii şi intră în camera băiatului fără a mai bate .
- Până să începi să comentezi , dă - mi o ţigare , asta până nu te şi bat , spuse extrem de serioasă , deşi îi venea să râdă . O luase grav razna , era clar .

- De când fumezi tu ? o întrebă uşor sceptic , ridicând dintr-o sprânceană , apoi îi întinse pachetul de ţigări aproape plin şi o brichetă neagră în formă de cap de mort . Îşi trozni uşor gâtul , privirea sa aţintindu-se asupra chipului blondinei . Zâmbi uşor , realizând că era în camera lui .

- Cinci ani , murmură şi se trânti pe pat , lângă el , după ce luă o ţigare şi o aprinse . Trase un fum aeriană , privind tavanul şi clipi de câteva ori . Acum că se afla acolo , habar nu avea ce putea zice , face şi chestii din astea . " Aiurea rău de tot . " , gândi şi îşi muşcă buza , privindu - l cu coada ochiului .

- Ah , nu ştiam . îi zise , apoi se întinse pe pat , şi trase din nou din ţigare . Privea constant tavanul , ca şi cum ar fi fost cu adevărat ceva interesant pe el . Îşi trecu mâna prin păr şi se întoarse oarecum înspre Yvy . Deci , ce-ai de gând legat de concurs ? Alecs o întrebă pe un ton îngrijorat , absolut deloc fals .

Ridică din umeri şi dori să spună " Nu aveai de unde . " , dar se abţinu . În schimb trase din ţigare , privind fumul cum se ridica spre tavan , pierzându - se mai apoi în faţa ochilor ei .
- Voi participa , evident , spuse calmă , fără a - l privi . Exact asta avea de gând . Să meargă la concursul ăla şi să facă tot posibilul ca echipa ei să câştige .