Zile cu handicap

Vera isi simti pulsul ridicat, cum ii urca sangele ca intr-un pahar pana da pe afara, asa ca se lasa franta pe podea, intr-un trosnet scurt care-i sfarmita toate oasele. Conditia sa fizica din ultima perioada lasa de dorit, iar extenuarea isi punea amprenta prin cele doua pungi egale de sub ochii ei atenti. Simtindu-si trupul umed si arzand, se-ntinsese dupa bidonul de jumatate de litru de apa, ce se rostogoli pana sub o banca cu putinul de lichid racoritor pe care-l mai avea. Atinsese cu cele doua degete incinse plasticul, si-l prinsese greoi ca apoi sa-i deschida capacul si sa verse continutul pe gat.

Probabil antrenamentul pe ziua aceea ii ajunsese dar nu putea sa termine atunci. Isi arunca tricoul pe podea continuand. Simteam cum se incalzeste pe exterior , ca ii ia foc pielea. Era ziua lui libera si trebuia sa se ocupe de coregrafia unui dans. Era intr`o sala mai ingusta , dar incapatoare , cealalta sala fusese ocupata .
Continua asa inca 20 de minute apoi se oprii extenuat , de 2 ore se afla acolo si simtea ca nu il mai duc picioarele . Tricoul lui negru era ud learca intins pe podea. Apa nu mai avea . Trebuia sa se opreasca un pic sa isi regleze respiratia altfel avea sa ajunga pe cealalta lume.

Ei bine?
Cu cele doua degete ale sale isi cobori bidonul din zona gurii si-l misca simtindu-i goliciunea, nici macar un picur.
Ridica ochii spre baiat si-si trasese picioarele mai aproape de trup, fixand cu ochii baiatul ce-si arunca tricoul ca dupa un inec.
-Nu ai cumva?
Il intrebase pentru prima oara de cand intrase in sala,indicand bidonul gol, sfaramnd toata linistea pusa ca un strat de caimac asupra trupurilor lor greoaie. Apa, apa.

M`am intors din instinct cu fata catre ea. Eram extenuat , ii zambesc scurt. Uitasem de ea , ma antrenasem din greu si uitasem de prezenta ei.
-Din pacate nu am nici un gram! spun eu pe un ton lesinat.Tanjeam dupa o gura zdravana de apa , chiar aveam mare nevoie.
Imi i`au tricoul in mana si imi scot capul pe hol uitandu`ma dupa cineva. Trebuia sa ma deplasez pana la baie sa umplu sticla , dar lenea si oboseala isi spunea atunci cuvintele.

-Lasa, tocmai am mai gasit unul, daca furtul nu se pune.
I-am spus schimbandu-i zambetul si din nesimtita-mi scotoceala gasind un bidon nedesfacut de Borsec, ascuns expres pentru posesor.
Mi se uscase pielea de pe buze dar cu toate astea i-l aruncasem lui, pana la urma parea ca are mai mare nevoie de el decat mine.
-Cred ca domnul si-a stors suficient trupul ca pe o carpa, pentru nenorocita aia de coregrafie si concursul ala al sau la fel de nenorocit.

M-am ridicat si am deschis geamul: aer curat, rece, pe care-l simtea atat de adanc in piele.

Am prins sticla cu ambele maini , am desfacut si mi`am dat pe gat 2 gurii bune. Am rasuflat usurat privind sticla. Era asa bine sa simti cum te racesti pe interior brusc.
-Tu nu vrei? spun asezandu`ma pe banca intinzandu`mi picioarele. Era asa placut sa te poti relaxa.
Mi1am intorc tricoul si l`am privit . Am dat din umeri si l`am luat pe mine , ca era ud ca nu , nu prea simteam , probabil pielea mea era mai uda ca si materialul tricoului amarat si folosit de ani buni.

I-am luat bidonul si am mai simtit pentru a o doua oara cursul apei pana in stomac, iar apoi m-am asezat langa el pe banca.
-Niciodata nu-mi spui cum merg lucrurile.
Am pus bidonul intr-un colt si l-am privit in ochi, in timp ce spatele meu aproape ca lua varul de pe pereti si trecea prin zid.
i-am trecut o palma deasupra pielii, simtind-o fina, ceva mai calda insa decat de obicei.
-Poate ca de data asta ai de gand sa scoti dropurile fara de niciun Dumnezeu.

Mi1am dat ochii peste cap incapatanat. Ce trebuia sa ii zic?Peste doua saptamani era marea noastra batalie si eu inca nu pusesem la punct intreaga coregrafie , era o presiune imensa asupra mea .
- Dupa cum vezi lucrurile merg bine. mint eu fara nici o indoiala , eram deobicei credibil si , in orice caz maine e gata coregrafia , asa ca o sa avem mai mult de munca! spun pe un ton incapatanat.
Eram asa obosit ca poate ziceam ceva prostie , ma miram cum de nu imi cursese sangele pe nas , de obicei cand depuneam muuult efort si eram super-obosit , imi dadea borsu.

-Bine domnule orgoliu, mandrie si prejudecata, care nu acceapta un minim ajutor din imensa sa incapatanare, abia astept sa traiesc momentul SF al noii coregrafii.
Cu toate ca semanam mai mult cu un ghimpe in spate si eram constienta de asta, nu prea-mi venea de fapt sa o dau pe plangareli si emoidificari, doar ca mi-as fi dorit sa s fi incheiat totul mai repede, poate chair cu sau fara dopurile sale fara de sens.
-Uneori e bine sa mai fie si ceilalti.
Am simtit cum amorteam pe banca: as fi putut sta acolo vesnic.

Nu ma prea afecta ca imi spusese lucrurile alea , eram obisnuit cu ele din partea ei. Oricum indirect ma facuse sa zambesc , imi placea cand se agita , si trebuia sa recunosc avea dreptate. Desigur nu aveam sa io spun niciodata.
-Haide Kazimir nu vorbi prostii! o sa fie bine o sa vezi , nu tot timpu a iesit bine?
De obicei cu cei din trupa si cu unumiti prieteni , in general , ii strigam pe numele de familie , era un tic primit de la tatal meu.

-Aproximativ.
I-am zis ironic si m-am ridicat intorcandu-mi incheieturile. Am facut cativa pasi cu spatele iar apoi i-am facut semn cu mana sa se intoarca cu toata coregrafia sa.
-Sau mai bine zis, teach me.
Da, teach me the fuckin waves, pe care mi le-ai promis, Joshua, nu poti uita asa de usor. Chiar tu cu cateva zile in urma imi promisesi sa ma-nveti flip flapurile alea nebunesti.

Am privit`o pret de cateva secunda lung. Am facut fata aceea de disperat pe care o faceam cand nu aveam chef , cand eram mort de oboseala.
-Haide! La bun?Acuma?Stii bine ca lucrurile alea nu iti trebuie la concurs ! Sunt obosit! spun asezandu`ma mai comod pe banca.
Vream sa o invat , dar ma simteam ca o stanca in varful unui munte de 300 de metri. Si imi era asa lene sa ma ridic , apoi sa mai si invat pe cineva niste miscari.