if i wear a cat suit will u love me

Îşi ridică cu lene capul de pe bancă şi cu ochii înceţoşaţi priveşte buimacă în jurul ei . Nu prea avea ce să vadă . Era deja seară , iar fata nici nu se clinti de pe banca pe care se aşeză în urmă cu câteva ore bune . Trei ore , mai exact .
Cu ochii ţintă asupra ceasului minuscul de la mâna stângă , se umflă uşor în obraji şi mormăie ceva ; aşa ca doar pentru ea . Era târziu . Nici gând să mai prindă ultima repetiţie a prietenilor săi .
Oftează scurt şi se ciufuleşte cu o mână în păr , mustrându-se de una singură în gând la cum a putut adormi în halul acela pe bancă . Ba mai mult , chiar începe să se întrebe dacă n-a sforăit cumva . Ar fi fost ceva de-a dreptul jenant , mai ales cu atâtea persoane ce au trecut pe lângă ea .
Sigur m-au crezut scăpată de la sanatoriu ! Continuă să se adreseze însuşi ei în gând .
Strâmbă din colţul gurii şi se uită din jur împrejur . Nu prea mai era mişcare pe aleea care se afla . Ceea ce o înspăimânta . La cum arată , este absolut sigură că se va trezi cu vre-un nerod trecut de vârsta a doua lângă ea .
Se uită la capătul băncii şi-şi observă geanta , neatinsă de nimeni pare . Răsuflă uşurată , dar se-nspăimântă şi mai tare când realizează că geanta ar putea fi un alt motiv ca cineva , Domnu' Pedofilu' Şmecher mai exact , să se bage în seamă cu ea .
Trăgând poşeta mai aproape de ea îşi cotrobăieşte înăuntrul ei telefonul mobil . Dacă tot îi era frică să se mişte de-acolo de una singură , măcar să cheme pe cineva după ea .

Guho îl trase peste tot pe tânăr prin parc, prin orice colţişor. Deja simţea că i se înmoaie picioarele de la cât a mers şi alergat. Ar fi vrut să stea pe o bancă, exact ca un moş, şi să îşi lase câinele să se plimbe singur. Aşa se hotărî să facă, şi parcă şi Guho înţelese asta, că tot îl trăgea către nişte bănci. Majoritatea erau libere, mai puţin una, pe care era aşezată o fată. Părea că... doarme. Da, dormea, dar imediat ce se apropiase de ea din cauza căţelului care părea foarte interesat de fată. I se părea puţin ciudat că fata adormise în acel loc. El nu ar fi putut să doarmă pe o bancă, dar hei, nu toată lumea e ca el, şi trebuia să înţeleagă asta.
A încercat să se ferească de privirea fetei, lăsându-l pe Guho să se ducă aproape de ea. Doar nu i-ar face ceva. Guho era un câine cuminte, şi jucăuş. Dar se putea schimba rapid. Şi aşa făcu şi atunci. Nu mai era atât de jucăuş şi vesel, începând să mârâie cu cât se apropia mai mult de fată. A tresărit în acel moment, mergând mai repede către câine, sperând că până când va ajunge nu va face ceva rău fetei. Asta era ultima sa dorinţă, cu siguranţă.
-Guho, vino înapoi!, îi spuse căţelului, părând dur la început, dar văzând că Guho nu îl ascultă, a ajuns să se roage de el, mai mult. Guho, te rooog, opreşte-te, a continuat, ajungând imediat în faţa fetei şi îl prinse pe câţel. A răsuflat uşurat văzând că nu a păţit nimic fata. Se lăsă pe vine, mai având puţin şi îl luă pe câine în braţe, pentru a-l duce de acolo, dar fata îi atrase atenţia, aşa că ridică încet privirea către ea.
-Scuză-mă. Sper că nu te-ai speriat. El nu e aşa, de fapt.

Auzise paşii cuiva . Cu fiecare pas părea că se apropie , iar DaeLi începu să tremure vizibil .
În numai câteva secunde se observă " atacată " de prezenţa unui animal . Un câine mai exact ; să fim sinceri , doar nu părea mâţă , şi chiar dacă era până şi cineva ca DaeLi ar considera că e una mare de tot . Analizează animalul când încă nu era prea apropiat de ea şi părea prietenos . Un exemplar frumos , nu ştia exact rasa lui adevărată , dar avea acele tendinţe de câine lup , în plus părea bine îngrijit .
Se trezeşte cu mârâieli din partea câinelui . Deşi n-a făcut nimic , nu îndrăzneşte să se mişte brusc . Doar duce mâinile la piept încleştate şi strânge puternic telefonul . Îi plăceau animalele şi ele pe fată . Sau aşa considera până acum .
La câteva secunde de după primele replici ai câinelui apare şi un tip . Exact de ce încerca să se ferească la o oră ca asta . Tremuratul devenea mult mai puternic şi nici nu încerca să-l controleze . Deşi-l analizează cu atenţie pe băiat , nu observă la el semne cum că ar fi unul " Dă-mi banii sau nu mai vezi ziua de mâine " sau orice gen de bad guy din filmele americane .
Îi aude vocea tipului deodată şi părea că îşi cere scuze de la ea . Scuze în numele câinelui ; de unde se trage inteligenta concluzie că animalul îi aparţine lui .
- Um , dacă el e aşa cu mine . Nu trebuie să mă aştept la aceeaşi reacţie şi din partea ta , nu ? Mormăie cu un ton de copil nevinovat şi tremurând . Chiar nu avea idee ce ar putea face dacă cei doi din faţa lor era perechea " aşa stăpân , aşa tovarăş " . Cu mişcări lente îşi duce genunchii la piept şi îl priveşte pe băiat printre gene , curioasă .

Nu se aștepta ca fetei să i se facă așa frică. Tremura. Și tremura rău de tot. Din moment ce câinele se potoli, ar trebui să nu mai tremure, nu? Dar ea a continuat să facă asta. Credea că îi va face el, acum, ceva? Nu, clar nu ar face nimic rău și nu ar fi profitat de faptul că era fată să o sperie. Nu era genul acesta de băiat. O privi atent, dar din cauza întunericului nu prea reuși să îi vadă trăsăturile prea bine. Oricum, își dădu seama că e brunetă, are păr lung și breton. Părea destul de mică, totuși. Nu i-ar fi dat mai mult de șaisprezece ani.
S-a ridicat încet, ducându-și mâinile în buzunar. Se făcea din ce în ce mai răcoare. Dar era bine că avea un hanorac la el. A închis pentru o clipă ochii, și între timp fata îl întrebă ceva. Nu prea înțelese la început, și deschise ochii, privind-o atent, doar pentru a pune cap la cap orice cuvânt ce-l pronunțase. Oh, înțelesese. Nu, nu trebuia să se aștepte la aceeași reacție și din partea lui. Primul lucru la care se gândi e că ar începe și el să mârâie, și din cauza asta se scăpă cu un mic chicot. Nu prea chicotea așa des, dar când o făcea, era destul de drăguț. Suna copilăros și cute în același timp. Bine, poate și puțin inocent. Dar, el era inocent. Se putea numi așa, doar pentru că nu a avut vreo prietenă, nu a avut încă primul sărut și logic, dăh, era virgin. Nu se luase de fete, nu a bătut pe nimeni, nu a intrat în certuri, deci, se putea numi inocent, nu?
A afișat un zâmbet în colțul gurii și se așeză lângă ea. Se pare că Guho nu mai avea nimic împotriva fetei, din moment ce Byung Hun vorbea cu ea. Guho voia doar să-l apere, atâta tot. Și că tot veni vorba de Guho; el începu să o miroasă pe fată, și imediat după asta se urcă pe bancă, lângă ea. Aproape că se urcă în brațele ei.
-Uhm... Tu ce crezi?, întrebă, întorcând privirea și capul totodată către ea. Era curios de răspunsul ei. Poate că ea credea că da, ar trebui să se aștepte la aceeași reacție și poate că imediat ar fi luat-o la fugă. Dar, nu are el un chip inocent și de copil mic? Ar trebui să își dea seama rapid.

Îi analiză atent pe cei doi cât avuse timp . Analiză . . . reacţiile şi până la cea mai mică clipire , gest a lor . Deşi cam greu , la cât de mult se întunecase în ultimele câteva minute .
Părea pierdută . Părea . . . era pierdută de-abinelea în completul sens al expresiei . Nu ştia ce are degând să facă ea în următoarele momente . Nu ştia ce va face băiatul , câinele . Tot ce-i apare acum în gând sunt scene din filmele de groaze americane . Da mă , americane ; doar îs cele mai bune până la urmă . Au acţiune , groază . Groază şi panică de cele mai multe ori . Dacă nu e vecinul pedofil ce urmăreşte tânăra elevă de cinsprezece ani din casa alăturată , atunci e unul cu un topor pe post de breloc la chei şi tot aşa mai departe .
Îi vine uşor să se gândească la astfel de continuări a replicii ce i-a împărtăşit-o băiatului . Se pricepea la aşa ceva . Nu scria romane sau poezii , dar îi plăcea să dea frâu liber imaginaţiei , chiar dacă asta îi provoca adesea coşmaruri . Până la urmă avea şi părţi bune , îl ajuta mult pe amicul ei Su să creeze coregrafii bune cu o poveste cât mai raţională şi emoţională tot odată .
Escaladează multe alte gânduri până se face respinsă de ea însuşi , asta datorită personajului negativde faţă , după ea , care tocmai se aşezase pe bancă . Dar nu se aşezase numai tipul , câinele îi urmă exemplul şi se suise pe bancă în partea cealaltă a fetei .
Cel puţin nu mai lătra sau mârâi . Astfel de replici din partea unor animale erau semne rele pentru ea şi cu toate că le întâlnea rar , nu-i conveneau . Doar era adorabilă . Şi cum spune ea mereu o persoană adorabilă , convine oricui , chiar şi animăluţelor .
Mută privirea când la câine când la stăpânul acestuia , până când aude nişte cuvinte rostite în aer . Nu sunt ale ei , de când a început câinele să mârâie la ea nu a îndrăznit decât să-l întrebe pe băiat dacă e de aceeaşi personalitate cu a animalului său de companie . În plus nici din tremurat nu s-a prea obosit să se oprească . Inima îi bate mai tare ca niciodată , mai ales acum că necunoscuţii sunt şi de o parte şi de alta a tinerei .
Neagă încet din cap ca răspuns la întrebarea băiatului şi-şi lasă liber picioarele să atingă pământul , iar mâinile genunchii .
- Dar dacă nu e aşa , pot ţipa ?! Întoarce totul cu josul în sus şi deschide gura pe jumate ca şi cum ar da să strige . După ton băiatul părea de trabă , normal . Dar oricine poate fi la început aşa şi dacă era să fie exact coşmarul la care se gândi atât , măcar să ceară permisiunea tânărului de a striga înainte de toate . Doar nu o fi nepoliticoasă şi i-ar ţipa la ureche după ajutor .

Chiar şi după atâta timp, fata tot tremura şi a început să creadă că îi este frig. Adică, pe bune. De ce ar mai tremura chiar şi după ce se calmase Guho, şi Byung Hun nu îi face nimic? Era de-a dreptul ciudată. Uitaţi-vă bine la ceea ce va face acum, că nu veţi mai vedea prea curând. Îşi dădu jos hanoracul şi şi-l puse pe umerii fetei. Îi păsa până la urmă de ea, cu toate că abea o cunoscuse. Era cu el acum, nu? Deci trebuia să aibe el grijă de ea, oarecum. Nu prea îi dădea mai mult de şaisprezece ani, deci încă o credea o puştoaică care trebuia apărată de orice. Şi la acea oră chiar avea nevoie să aibe cineva grijă de ea, altfel un pedofil ar fi venit cu braţele deschise către ea.
Îi ascultă atent vorbele şi la final a început să râdă încet şi pentru puţin timp. Ce fată normală ar întreba "criminalul" sau "violatorul" dacă ar putea să ţipe? Trebuia să înceapă să facă asta fără să întrebe. Dacă ar fi făcut asta, Guho ar fi început să latre şi să mârâie, eventual să muşte tot ce-i iese în cale, deci, mult mai bine că nu a făcut asta. Mai ales că abea acum Guho se "împrietenise" cu fata, şi nu mai mârâia. Se dădu puţin mai în faţă pentru a-l vedea pe câine şi începu să chicotească [,] când îl văzu cum se dădea şi mai aproape de fată, dorind să fie mângâiat.
-Mhm, dacă vrei să fii lătrată şi muşcată poţi începe de pe acum să ţipi. A dat din umeri şi arătă cu degetul către Guho. Vrea să te joci cu el, îi spuse fetei şi în acelaşi timp îşi duse mâna sub bărbia ei, închizându-i astfel gura pentru a nu ţipa. S-a aşezat la locul său, cu braţele încrucişate la piept, stând picior peste picior, exact ca o femeie. Mai avea momente de ăstea când se aşeza aşa, şi deseori era luat la mişto de prietenii săi. Dacă va începe şi fata de lângă el să facă acelaşi lucru îşi va lua hanoracul înapoi şi o va lăsa să tremure în continuare! Oh, ce ameninţare inteligentă... Ar fi speriat multe fete cu asta, nu? Nu.
Se uită la ceas şi observă că era aproape zece. Poate că ar trebui să plece, sau... mai întâi ar trebui să o ducă pe fată acasă. Aşa ar face un gentle-man ca el. Chiar dacă nu o cunoştea prea bine, tot trebuia să se comporte frumos şi la acea oră clar nu ar fi lăsat-o singură. Nu dorea să audă mai târziu la ştiri că a fost o fată violată şi sechestrată de un nene de peste patruzeci de ani. S-ar fi simţit el vinovat pentru asta.
-Uhm... vrei să te duc acasă? a întrebat-o şi întoarse privirea către ea. Probabil ea asta dorea de la început, căci acum câteva minute, când ajunse în faţa ei, îşi ţinea strâns telefonul în mână. Poate dorea să îşi sune familia sau prietenii să vină să o ia, nu? Aşa ar fi făcut şi el, totuşi. Bine că la el nu vine nicio Pedo Noona care vrea să-l violeze, deşi i s-a mai întâmplat asta acum câteva luni.
Se plimba, tot aşa, prin parc şi dintr-odată apare o tanti mai bătrânică cerându-i numărul de telefon şi mai apoi l-a invitat la un ceai. Da, sigur, la un ceai... Mai bine zicea direct că dorea să-l violeze şi gata, ugh.

Nu era tipul rău şi dur . Cum s-au tras această concluzie ? Nici o fată normală la cap nu ar mai pretinde că cineva ca el ar putea ascunde ceva . În plus , ce fată nu s-ar lăsa fermecată de unul care îi înmânează , într-un astfel de moment , haina lui . Romantism , yeah , yeah . Nu tocmai punctul forte a fetei . Dar chiar îi face plăcere să inducă realitatea într-un scurt metraj . Nu a dorit niciodată să devină actriţă , regizor sau orice altceva legat de filmografie , şi nici nu doreşte . Crede doar că realitatea poate fi mai ciudată decât ficţiunea aşa că pentru a părea normală , îi adaugă dinainte ficţiune , echilibrând balanţa imaginaţiei sale .
Răsuflă oarecum uşurată şi cu mâinile îşi trase hanoracul mai bine pe ea . Poate nu era cine ştie ce frig , dar toate cele întâmplate mai întinte au făcut-să-şi dea peste cap simţurile . Murmură ceva printre dinţi , un " mulţumesc " greoi şi calm cu exactitate .
Privea câinele şi părea mult mai de treabă . Probabil acum că l-a văzut pe stăpânul lui împrietenindu-se cu DaeLi , probabil şi animalul are încredere în ea . Ceea ce dovedeşte că cei doi au o relaţie mult mai specială decât în majoritatea cazurilor stăpân-animal . Nu ocoleşte prea mult şi începe să-l mângâie după urechi pe câine . Niciodată nu s-a priceput la animale , dar un lucru îl observase de multe ori la acestea ; când scarpini o pisică sau un câine după urechi , nu prea poate rezista gestului .
Nici nu se împotrivise când băiatul îi atinse bărbia , astfel făcând-o să renunţe la ideea cu ţipatul . Chiar şi aşa nu avea degând să ţipe . Era târziu , oameni nu prea mai vedeai prin parc , dar se-ntâmpla ca în fiecare noapte , în parc , să patruleze perechi de poliţişti şi cine ştie ce ar fi păţit tipul dacă era considerat de poliţie un " nelegiuit " , cum le place lor să le spună tipilor răi .
Auzise întrebarea lui . Se oferea să o conducă acasă . Ii se părea potrivit într-un moment ca ăsta , dar încredere totală nu avea cum să aibă în el . Încă e un necunoscut , iar până acum nu ştie absolut nimic despre el . . . nimic ce i-ar dovedi că nu-i un violator . Da aţi înţeles bine , că dacă se comportă frumos şi alea alea , nu înseamnă că nu e cine ştie ce psihopat .
- Ăm . . . Nu dorea să păstreze tăcerea la nesfârşit , dar nici să îndrăznească a da un răspuns coerent nu reuşea . Se află singură în parc şi e trecut de ora de culcare a ţâncilor . Deci pe străzi nu poate observa decât adolescenţi şi tipi duri care mai de care , ce nu doresc decât a se băga în seamă de kinki cu fetele ca ea . Mai ales că dacă o analizează preţ de câteva momente bine , îi dau mai puţin de şaptesprezece ani şi o consideră neajutorată . Ceea ce ura într-u totul la ea . Părea mică , timidă şi nevinovată în orice făcea , cu toate că vârsta spunea altceva ; mulţi se iau după aparenţele sale şi asta nu o ajută deloc .

Înţelegea dacă fata nu ar fi acceptat să o ducă el acasă. Abea îl cunoscuse, şi de fapt, nici nu îi ştia numele, nu ştia nimic despre el, doar că are un câine şi care nu e foarte prietenos la început. Guho devine prietenos doar dacă vede că şi Byung Hun este aşa. Este o relaţie specială între ei doi, întradevăr. Dacă Byung Hun este trist, Guho este mereu alături de el şi îi ţine companie. Şi dacă este fericit, la fel. Plus că Guho îl ascultă pe Byung Hun. El l-a dresat bine de mic. Chestia ciudată şi singurul lucru care nu îl suportă Byung Hun este că Guho, noaptea, se urcă în pat lângă el şi începe să îl lingă pe faţă sau să se joace cu el. Noaptea. Când doarme. Noaptea. Noaptea. Uggghh, deja i se face somn numai zicând acest cuvânt.
Erau câteva nopţi în care nu prea a putut dormi din cauza lui Guho care parcă îi făcea în ciudă de fiecare dată. Tot dorea să se joace, să mănânce şi să iasă afară. Uneori îl lăsa să se ducă singur, şi se întorcea mai apoi, lovind cu ghiarele uşa pentru a-l lăsa să intre. Era un câine deştept care iubea pisicile. De asta are şi o pisică. Poate e o combinaţie ciudată dar animăluţele acelea se iubesc. Sunt ca şi fraţii lui pe care nu i-a avut. În fine, el are un frate geamăn, dar nu ştie unde e şi nici nu s-a chinuit să îl caute. El nu ştia că are un frate, până când i-a auzit pe părinţii lui plângându-se că ar fi trebuit să îl înfieze şi pe el. Îi ascultase pe ascuns, căci altfel nici acum nu ar fi aflat asta. Ei bine, îi părea mai bine că l-a înfiat numai pe el, pe o parte. Tot timpul a fost gelos şi îşi dorea nişte părinţi care să-l iubească numai pe el. Ar fi deschis multe subiecte dacă părinţii lui ar fi dat atenţie şi altui copil. Îi plăcea să fie singurul copil în familie, şi cu toate că nu erau părinţii biologici, i-a iubit mai mult pe ei, pentru că, nah, ei l-au crescut aşa bine şi frumos pe Byung Hun, nu cei biologici.
Ura genul ăsta de părinţi care fac un copil, dar apoi realizează că nu au cum să-l crească şi îl dau spre adopţie. Ei nu ştiau cât de dureros e pentru un copil să fie abandonat de proprii părinţi. Era pur şi simplu groaznic. Ei bine... el era mic când a fost adoptat. Foarte mic. Nici nu împlinise un an, dar totuşi. A suferit mai apoi. Dorea să îşi cunoască părinţii biologici, dar niciodată nu i-a găsit. Parcă se ascundeau de el. Iar părinţii săi adoptivi de fiecare dată schimbau subiectul când el aducea vorba de ei. Ştia că multă lume îi ascunde ceva, dar nu a putut afla nimic de la niciunul dintre ei. El chiar îşi urase viaţa, asta până la vreo cincisprezece ani, când a realizat că îi iubeşte mai mult pe actualii părinţi. Era mulţumit şi cu atât. A primit tot ce a avut nevoie, a fost iubit şi încă este şi pentru asta le mulţumeşte şi în ziua de azi părinţilor. I LUV YA MAMI ŞI TATIIII!!! Câteodată se mai întreba dacă părinţii lui biologici, dacă l-ar vedea acum, ar fi mândri de el? Ar fi mândri că au făcut aşa un copil frumos, înalt şi talentat? Ar fi, ar fi ?! Ar fi regretat mai apoi că l-au părăsit? Oare ar fi făcut asta? El... cu siguranţă nu s-ar întoarce înapoi la ei. L-au abandonat, ei bine, şi el o să-i abandoneze pentru tot restul vieţii.
Dintr-odată, i se făcuse dor de părinţii săi. Dorea să-i vadă. El a tot stat mai singur, prin apartamentul său, primit de la părinţi. Şi cu toate că erau în acelaşi oraş, el nu s-a dus să-i viziteze. Ce i-ar fi putut spune, mai ales lui tati? Deja îi văd:
Byung Hun: Tati, ce dor mi-a fost de tine!
Tati: ...O *cough* KAY.
Byung Hun: ... Frumoasă frizură.
Şi-a îndreptat atenţia către fată când auzi acel "ăm" al ei. Îl trezise din gândurile sale, revenind acum la realitate. Uitase pentru câteva clipe şi unde era, şi cu cine era.
-Uhm... deci? Da, sau preferi să vină un nene pedo şi să te trezeşti mâine la ştiri?

Perfect ! Deja auzise cum încep greieraşii să-i răsune pe la urechi . Greieraşii din creieraşi , deoarece , să fim serioşi , nici ăia reali nu se mai aud de zgomotele maşinilor şi aglomeraţiei dinafara parcului . E târziu , dar oamenii încă mişună dintr-o parte în alta a oraşului . Dacă ieşi acum din parc şi o iei la stânga sau la dreapta , nici bine nu te-ntorci cu totul că deja te simţi împunsă de personaje parcă din desene animate . Am spus bine , desene animate ! Cu părul curcubeistic şi parcă abia deconectat de la priză , cu haine mulate , zgrepţuroase şi cât mai şocante . Persoane cu o tonă de machiaj pe chip , de parcă fiecare ar vrea să ascundă un criminal în serie urmărit de FBI . E ciudat , ca de fiecare dată aş putea spune . Cu timpul şi DaeLi observa tot mai des astfel de adolescenţi ce încercau să se desprindă de realitate . De parcă realitatea ar fi ceva de nesuportat sau neatins . Şi de parcă toate astea i-ar ajuta . Nu-nţelege . Nu-nţelege multe , dar acest lucru o întrece în totalitate . Nu credea că simpla schimbare a aspectului ajută pe cineva să treacă peste viaţă , peste sentimente . Considera tot acest carnaval nefolositor şi uneori chiar se simţea deranjată de prezenţa unor astfel de persoane ăe lângă ea .
Tăcere , tăcere , TĂCERE ! Nici un cuvânt de schimbat între cei doi , sau trei ? Până şi câinele , ce acum câteva minute a început să-l mângâie , se aşeză cu botul pe genunchii tinerei . Era un semn bun , câinele însfârşit o acceptă ca prietenă de-abinelea .
E noapte , e frig şi e ca o necunoscută printre . . . necunoscuţi . Inteligent , DaeLi , foarte ! Mai ales dacă acum i-ar fi văzut cineva , e sigură de un fapt ; acel cineva se va uita la ei şi v-a spune doar cuvinte mieroase despre ei , crezând că e un cuplu ieşit cu câinele la plimbare . Şi cât de drăguţ e EL că i-a oferit haina fetei , dar aceasta pare destul de supărată , iar de aici trage alte stupide concluzii ; ce nu le poate realiza decât un creier de panda .
Se loveşte blând cu podul palmei peste frunte şi începe să râdă ca urmare a gândurilor sale . Nu se putea abţine , devenea deja un întreg scenariu ce sigur avea să-i fie de folos într-o viitore coregrafie , dar momentan nu asta conta . Aproape uită că mai e cu cineva de faţă , iar râsetul ei era uşor accentuat de o nevinovăţie copilăroasă . Însă totul s-a terminat când fu fulgerată de întrebarea băiatului .
- BA DELOC ! Răsună cu o voce oarecum îngrijorătoare şi îl îmbrăţişează puternic cu braţele pe tip . Nici nu o mai interesa ce avea să creadă el , mai bine o păţeşte de la un câine , un biet adolescent , decât să se audă că totul a fost din cauza unuia trecut de vârsta a doua . Închipuiţi-vă şi voi . Ar da mult mai bine pe prima pagină " Adolescent chipeş şi câinele său în arest pentru ( . . . ) unei adolescente " decât un titlu în conţinutu' căruia apar cuvintele boşorog nerod , pedofil şi aşa mai departe . În plus . . . dacă e EL vinovat , tipul de faţă , măcar va fi vedetă pe durata întregii lui vieţi , ani buni de acum , pe când boşorogu' se bucură numai de câteva ore de faimă , apoi îl plânge sorsa lângă coşciug .

Dacă ar fi lăsat-o singură şi ar fi ajuns a doua zi la ştiri, probabil ar fi râs. Ştie că nu ar trebui să râdă, dar ar fi fost amuzant pentru el să audă că s-a întâmplat imediat după ce a plecat el. De parcă acel pedofil ar fi aşteptat tot acel timp ca el să plece. Sau ar mai fi o variantă, să se îngrijoreze şi să se ducă să o caute pe fată pentru a vedea cum se simte, şi clar nu s-ar fi simţit bine, deci ar fi întrebat degeaba. Poate s-ar fi dus să îi fie alături şi să îşi ceară scuze că o lăsase singură. Ei... nu era dur şi nici foarte rece. Bine, era rece şi distant cu majoritatea persoanelor, dar cu ea nu găsea un motiv pentru care să se comporte aşa. Era aşa de micuţă şi inocentă, şi i-ar fi plăcut să se joace puţin cu obrajii ei. Să-i ciupească şi mai apoi să... să nimic. Ar fi vrut să zică [,] că ar fi fost drăguţ ca mai apoi să îi dea câte un pupic miiic şi dulce, dar ar fi sunat prea ciudat chiar şi pentru el. El şi chestiile ăstea dulci, e ca şi cum ai zice iaurtul fără lapte. Oh, asta nu are niciun sens, dar... aţi prins ideea totuşi.
Îşi ridică braţele, întinzându-se ca un motan leneş ce era. Aşa mult îşi dorea să aibă un pat acum şi să se întindă pe el cu Guho şi să adoarmă. Oh, ce vise, mamă. După ce o va duce pe fată acasă cel mai probabil o va lua la fugă către apartamentul său. Nici nu s-ar fi uitat înapoi, sau să se ducă în alt loc. Doamne, nu ar face asta nici să-l plăteşti cu mii de euro. ...Sau poate ba da, eh, cine nu ar face orice pentru bani? Păcat de fetele ăstea care CHIAR fac orice pentru bani. Prostituţie, şi multe alte aiureli pe internet sau nu. Nu înţelegea cum puteau fi atât de proaste unele şi să facă asemenea lucruri, vândându-şi corpul tuturor. El nu suporta genul ăsta de fete. Chiar şi viitoare prietenă a lui, care va fi, pentru numele lui Dumnezeu, dacă va avea una, prefera să fie şi ea virgină ca şi el şi să nu îşi dăruiască aşa uşor corpul lui Byung Hun. Să îl facă să o dorească mai mult ca orice. Ei bine... prea rău că nu se va întâmpla asta. A oftat şi îşi lăsă capul pe spate, rămânând aşa câteva clipe până când... Whoa, ce-s cu braţele ăstea în jurul lui? Ce e cu căldura asta care îl cuprinde? CE SE ÎNTÂMPLĂ? A privit în stânga, în dreapta, şi în final, se uită în jos şi o observă pe fată îmbrăţişându-l. A înghiţit în sec, simţind cum se înroşise uşor şi inima deja se afla la mii de kilometri distanţă de corpul său. Nici nu prea o mai auzea din cauza asta. Era gen: Te văd da' nu te-aud. Cam aşa era el în acel moment. Singurul lucru care-l înţelese a fost "loc". Oare a zis "deloc" sau "mijloc"? De ce ar zice mijloc, hm? Sau... poate a zis chiar deloc. A încercat să se concentreze mai mult pentru a reuşi să-şi dea seama ce a zis, dar nimic. Nu a reuşit să-şi dea seama, dar a preferat să aleagă varianta cu "deloc". A mai înghiţit o dată în sec, neştiind cum să o îndepărteze pe fată. Nici bine nu l-a cunoscut şi gata? Îl şi îmbrăţişează? Ce... pisici. Oh. Nu e ca şi cum nu suporta să fie îmbrăţişat. De fapt, nu suporta să îl atingă cineva fără permisiunea lui, asta doar dacă nu e unul dintre prietenii lui. În fine, doar nu avea de gând să o certe şi să ţipe. A lăsat-o să îl îmbrăţişeze şi până şi el, din instinct, îşi duse o mână pe spatele ei, dar şi-o retrase extrem de rapid.
-Uhm... Păi, să mergem atunci, a zis şi se ridică de pe bancă, ducându-se către Guho şi îl dădu jos de pe bancă. Câine leneş ce e, trebuie mai mereu să fie dat jos de pe canapea, bancă, pat şi orice lucru pe care tre' să te aşezi. Era un leneş, măi. Nu dorea să se mai dea jos şi dorea să doarmă de fiecare dată când se aşeza pe ceva.

Îşi ridică privirea spre el , încercând să-i vadă chiupul . Al naibii întuneric ! Se umflă în obraji din cauză că nu-i poate deosebi măcar nici culoarea ochilor , apăr să-i analizeze expresia de pe faţă . Şi da , mă ! Era curioasă . Fiind mai mică ca el , îmbrăţişarea nu-l cuprinzea într-u totul , iar capul fetei nici nu ajungea la umerii lui . Dar stătea bine pe pieptul lui , până când a început să ticăie precum o bombă cu ceas , gata să facă " BOOM " în orice clipă . Ce ? Doar nu-l speriase , nu ? Nici ea nu-i stătea în fire să se lege de gâtul , respectiv braţele , oricui , dar momentele disperate cer măsuri disperate . Era singură la câteva străzi bune distanţă de casă şi mai era şi întuneric ca naiba . Evident că i se face frică imediat ce-i spui orice tâmpenie . Şi care-i cel mai bun remediu când ţi-e frică decât să strângi pe cineva de gât ? Pardon . . . să strângi ceva moale şi drăguţ în braţe , ca şi cum acel ceva , orice sau oricine ar fi , e asemeni ursuleţul de pluş din copilărie . Îi era frică , de ce nu ar recunoaşte ? Băiatul pare de treabă , iar asta îi dă încredere şi tupeul necesar încât să aibă contact fizic cu el . O vede cine ştie ce fost profesor , rudă ? De ce le-ar păsa , doar nu îmbrăţişează o primată de o sută de kilograme şi doi metri jumate .
Se " deslipeşte " cu grijă când tânărul se ridică de pe bancă şi-şi aşează , înapoi , hanoracul pe ea mai bine . Urmăreşte preţ de câteva secunde toate acţiunile lui apoi se ridică şi ea de pe bancă . Îşi ia geanta cu telefonul în ea într-o mână , apoi dă să se îndrepte spre ieşirea din parc . Dacă o mai vedea la ora asta . Şi nu din cauza oboselii , doar aţipise preţ de câteva ore bune pe bancă , pur şi simplu întunericul o făcea să vadă luminiţe colorate . Înţelegeţi voi într-un final ironia .
- Pe aici . . . cred . Îi face semn cu o mână să se îndrepte spre nicăieri . Nicăieri zis ca şi Bec Mare La Poarta Parcului , una dintre ele . Da vedea şi aşa ceva , nu doar îngeraşi şi fluturaşi coloraţi . Cel puţin putea deosebi un amărât de bec de restul luminilor neexistente din parc . Porţile de obicei erau luminate de mult mai multe astfel de beculeţe , care erau şi mai mici . Dar de câteva zile DaeLi nu le-a mai văzut la intrarea sau ieşirea în parc . Probabil fusese scoase , s-au stricat sau pur şi simplu s-au găsit nişte electriciani geniali de vre-o şaisprezece - şaptesprezece ani , care să le repare niţel , unul câte unul şi două câte două . Nu era ceva nou întâlnic , poţi crede că e chiar un ritual de-a unei găşti . Sataniste cel mai probabil . Nuu ! Nu face discriminare , nu are nimic împotriva găştilor de tip emo , punk , rock , satanişti sau cine ştie care şi mai care . Doar consideră că majoritatea au ieşiri vulgare , ceea ce nu e chiar de apreciat . Uneori chiar se-ntreabă de ce naiba există astfel de găşti ? Sau mai bine spus , ritualuri . Cu ce eşti mai bun dacă îl întreci pe ăla la " mulsul caprei " , ca să spun aşa . Nu consideră că celor ce provoacă suferinţe altora , le-ar conveni să li se întâmple şi lor la urma urmei . Nimănui nu-i place suferinţa . Cu atât mai puţin să stea pe întuneric într-un loc public , seara sau noaptea plin de nerozi ! - DaeLi de faţă .

Cel mai probabil fata îi auzise bătăile rapide şi alerte ale inimii. Sigur a crezut că l-a speriat, sau ceva de genul. Nu pare el un băiat care să se emoţioneze aşa uşor, nu? Nu. Nu pare nici un băiat care să se înroşească atunci când e îmbrăţişat de o fată. Dar... el era opusul. EXACT opusul la cum crede lumea. El era dulce, şi... atât. Dulce. PUNCT. Nu ştia cum să se descrie altfel. De fapt, dulce nu era cu toată lumea, doar cu cine credea el că merită. Şi ea... ei bine, nu ştia exact cât de mult merită, dar părea de treabă. Şi el nu se înşeală când vine vorba de aşa ceva.
Ea se ridică de pe bancă, dar o luase înaintea lui către ieşirea din parc. Ei bine... el a mai stat să se joace cu Guho, atâta tot. Nici nu realizase că o luase înaintea sa, şi când o făcu, o luă la fugă către ea. Ajunse la fix când ea arătă spre... nicăieri. Nu prea a înţeles unde, aşa că o să o urmeze până acasă la ea. Spera doar să nu fie poliţie în faţa casei, şi părinţii ei îngrijoraţi, ca mai apoi să fie interogat de tot familionul care nu ştie nimic, dăh. Ei bine, o să treacă şi peste asta aşa cum trebuie. Cuvinte frumoase, zâmbete, eventual olecuţă de glume, doar pentru a mai destinde atmosfera. Spera doar să nu fie încurcat cu iubitul fetei, sau ceva de genul, că el ar fi negat, normal şi cel mai probabil ei vor crede total opusul. Asta ura el la părinţi, că atunci când îi minţi, ei cred, dar când le zici adevărul, ei zic că minţi. Oh... părinţii toţi sunt nişte ciudaţi în adevăratul sens al cuvântului. Câteodată puteau fi minţiţi atât de uşor, cu nişte minciuni foarte ridicole. Ca atunci când el ajunse târziu acasă, mai exact pe la ora două dimineaţa, şi a zis că a fost rugat de cineva să îi gătească. Adică, pe bune, cine ar crede aşa ceva? Părinţii lui. Ei cred absolut tot ce îi zici. Mai puţin...: "Nu am iubită şi nici nu am avut vreodată." Ei tot timpul l-au urmărit pe Byung Hun pentru a vedea dacă are iubită sau nu, dar el numai de fete nu a avut timp... El nu ştie ce e aia o fată. E doar un cuvânt, nu? Atât ştia el. Nu ştie ce ar trebui să le spună, ce fel să se comporte şi în niciun caz ce preferă ele. E ca un mister pentru el toate aceste lucruri despre fete.
-Uhm... Tu, ia-o înainte şi eu te urmez. E mult mai bine aşa decât să-mi explici mie fiecare străduţă, îi zise fetei şi îi dădu lui Guho drumul din lesă pentru că deja îl durea mâna la cât îl trase, şi oricum, câinele mergea lângă el, şi dacă ar fi rămas prin alte părţi, l-ar fi prins din urmă. Guho nu îl lăsa singur prea mult pe tânăr. Erau legaţi unul de altul, oarecum.
-Ah, sper că nu te-au dat părinţii tăi dispărută şi să mă interogheze pe mine mai apoi, okay? Nu... nu cred că mă voi descurca la răspuns la întrebări.
Okay... Nu era chiar atât de sigur pe el. Niciodată nu se ştie ce întrebări ar fi pus părinţii ei dacă chiar se întâmpla aşa cum credea el. Probabil s-ar fi bâlbâit şi ar cerut ajutor de la fată. Mda... ce fel l-ar putea ajuta? Era greu de gândit în acel moment. Şi-a scuturat uşor capul, sperând că va înceta să se mai gândească la asta

- Stai liniştit . Nici nu aveam degând să-ţi fac un tur a cartierului . Replică imediat ce-l aude pe tip . Chiar era nevoie să-i spună asta ? Nici măcar ea nu ar fi îndrăznit să-şi tocească gura pe tot parcursul drumului , mai ales pentru el . De ce special pentru el ? D`oh , dacă tot a ajuns la plimbare cu câinele în parcul în care s-a nimerit să fie şi DaeLi , mai mult ca sigur locuieşte undeva prin apropiere . Din păcate pentru amândoi , fata nu e chiar aşa norocoasă . Nu aveau de mers decât vre-o jumate de oră , la pas normal . Însă cum e noapte , sigur că nici unul nu păşeşte în totalitate treaz .
Începe să ţopăie pe trotuar , mai mult jucând un şotron imaginar . Îşi amintea de jocul acesta din copilărie . Îl adora . Nu avea nevoie de parteneri pentru a-l juca . O bucată de cretă şi trotuarul din faţa blocului era de-ajuns . Şi da , era singurul joc ce o încânta cu adevărat . Asta când maică-sa n-o bătea la creieri să repede paşii de balet , sau să-şi pregătească rochiţa pentru nu ştiu ce audiţie .
Se-ntoarce cu faţa la băiat şi câine , condinuând să ţopăie cu spatele spre ieşirea din parc . Nu era chiar o distanţă aşa mare între ei , doar de câţiva paşi .
- V-a fi în regulă . Maică-mea e plecată cu un spectacol în Franţa , iar . . . îl asigură pe tip că nu are de ce să-şi facă griji în privinţa părinţilor ei , cât despre taică-miu , atâta timp cât nu s-a obosit să stea cu mine şi să se intereseze de persoana mea când eram mică , tot aşa nu va avea nimic de comentat în legătură cu tine . Adaugă sec şi se întoarce imediat după cu spatele la el . Ura să-şi împleticească limba în expresii ironice şi seci , ca cea de mai devreme , dar nu putea să-i spună clar şi răspicat că taică-su a părăsit-o pe ea şi maică-sa pentru una de la colţul străzii . De ce ? Pentru că ar fi început să se crizeze ea . Nu suportă când trebuie să vorbească despre " frumoasa ei copilărie şi familie " . Iar în loc să plângă ca o fată normală , ceea ce nu e , mai degrabă se crizează şi face că bate vântu' frunzele , ceru-i ca făina . Un alt motiv ar fi , de ce l-ar interesa acum pe el cum şi de ce şi când naiba a făcut tatăl fetei . Ea nu ştie despre tatăl lui , e clar că nici el nu trebuie să afle despre al ei . Punct .
Şi defapt acum e pe punctul de a plânge de faţă cu el . Pentru o stupidă replică-n vânt , aruncată tot de ea . Deşteapta . Chiar nu-şi cunoaşte limitele . Ai crede că cere atenţie la orice replică sau gest minuscul de-al ei , dar nu-i aşa . Ştie că dacă ar plânge chiar într-un moment ca ăsta , de faţă cu băiatul , ar cerşii atenţie . Aşa sentâmplă cu toţi ce-i care-şi varsă de ruginesc albinele , lacrimile în public . DaeLi însă e diferită . A susţinut tot timpul , şi încă susţine , că plângi cu adevărat atunci când nu te vede nimeni şi nu te-ntreabă nimeni ce-ai pe suflet . Nu se pricepea să se deschidă în faţa altor persoane oricum . Mereu când era tristă sau supărată în copilărie , nu făcea decât să se ducă în sufragerie şi să mute un scaun de la masă , numai pentru a se băga sub ea . Nu era deranjată de nimeni , nici maică-sa nu îndrăznea să-i spună ceva de alinare atunci . Poate chiar şi din cauza aceasta nu se lasă cu lacrimi de faţă cu ceilalţi ; se teme că nu ar şti nimeni să o înveselească , ceea ce e absurd într-un final .
Afişează un zâmbet şeters în colţul gurii şi-şi pleacă capul în jos , micşorând şi viteza paşilor săi . Se simţea tristă , dar ca şi până acum încerca să ascundă totul . Nu avea de ce să devină astfel de faţă cu un necunoscut .

A ascultat-o fără să scoată vreun cuvânt, sau vreun alt fel de sunet. Nu e ca şi cum ar fi putut să o întrebe despre trecutul ei, aşa, cu una cu două. Încă se putea numi un necunoscut pentru ea, şi de asemenea, şi pentru el tot necunoscută a rămas. Doar o ducea acasă, atât. Probabil nici nu vor mai vorbi vreodată. Sigur aşa se va întâmpla. Adică, pe bune, ce ar putea să facă pentru a păstra legătura? Să-i ceară numărul de telefon? E-mail? El nu e genul ăsta de băiat. Dar poate fi genul de băiat care ar ruga-o să rămână la ea în noaptea aceea pentru că, îşi imagina că stă departe şi la cât de somn îi era, va adormi pe trotuar. I s-a mai întâmplat asta, şi toţi au zis că s-a îmbătat, dar nu. Nu mai dormise vreo două zile şi era atât de obosit, încât atunci când se îndrepta spre apartament, a adormit pe trotuar. Unii au crezut că a leşinat, dar nu, nici asta nu a făcut. Majoritatea au trecut pe lângă el, de parcă nici nu l-ar fi văzut, şi l-au lăsat să doarmă acolo, în legea lui.
-Oh, înţeleg. Astea au fost singurele cuvinte pe care le-a putut zice. Nu dorea să deschidă alte subiecte şi să o întrebe în continuare despre trecutul ei. Degeaba s-ar chinui să întrebe, pentru că, ea clar nu i-ar fi răspuns. De ce i-ar spune despre trecutul ei unui străin? Niciun motiv.Şi nu pare genul de fată care ar spune orice despre ea tuturor. Totuşi, putea înţelege că fetei îi era greu să vorbească despre acel subiect. Cum şi lui îi era greu să vorbească despre cum se simte ştiind că a fost dat spre adopţie încă de mic. Pe o parte înţelegea de ce a fost dat spre adopţie, dar pe o parte nu dorea să creadă că doar acesta e motivul. Credea că... că nu îl iubeau părinţii săi. Altfel, dacă îl iubeau, nu îl mai dădeau spre adopţie şi faza aiurea e că maică-sa l-a văzut, a stat o zi-două cu el şi s-a hotărât hodoronc tronc să îl dea spre adopţie. Chiar aşa nu a regretat nimic? NU i-a fost greu să se despartă de fiiul său? Pardon. Fii săi. Că şi pe frate-său l-a dat spre adopţie. Ăştia nici nu se pot numi părinţi, după părerea lui. Şi durea asta, durea al naibii de tare. Poate că fata suferea mai mult, şi nu, nu pentru că e fată. Până la urmă, toţi sunt egali. Nu înseamnă că dacă sunt fete şi sunt şi mai slabe, ba dincontră, fetele par mai puternice decât băieţii în ziua de azi şi trec peste mai multe decât ei. Şi... lui i se părea mult mai dureros să creşti cu un tată alături care nu ţine la tine şi nu îţi acordă atenţie. Ea probabil aşa a trăit, din câte a înţeles el din spusele fetei. Şi-a muşcat uşor buza şi a păstrat acea mică distanţă dintre ei, băgându-şi mâinile în buzunar. Era destul de greu să meargă cu cineva şi să nu vorbească mai nimic. Era... ciudat. Dar ce ar putea să-i spună, sau să-i facă? Abea o cunoscuse, şi putea bate la pariu că nici ea nu ştia ce ar trebui să zică sau să facă în preajma lui. Nu e ca şi cum ar putea să se ia imediat de mână şi să înceapă să ţopăie înspre casă ca doi nebuni ieşiţi de la spitalul nouă. Şi totuşi... măcar să stea unul lângă altul, că la cât de adormit era el atunci cine ştie pe unde s-ar fi oprit şi ar fi rămas acolo. A mărit pasul până când ajunse lângă ea şi o privi cu coada ochiului.
-Stai departe? a întrebat şi începu să caşte imediat, ca şi cum nu ar fi dormit de mii de ani şi avea nevoie de somn pentru a nu muri.

Se umflă în obraji şi răsuflă adânc . Nici nu avea degând să-şi ridice capul din pămând , de ce ar face-o ? Trebuie să fie atentă pe unde calcă , nu ? Nu ? Şi oricum cunoştea trotuarul parcului , dar nu şi tot ce se arunca pe el . Bun motiv pentru a tăcea ca muta !
Înţelege . Oare ? Se uită în spare cu coada ochiului , muşcându-şi buza inferioară . Chiar şi aşa . . . în momentul de faţă înţelege , dar ce naiba ar putea spune când va observa că DaeLi e singură acasă ? Şi ea , mai ales ea , ce i-ar putea spune ? " Vai , uite nici taică-mio nu-i , pariu că-i în barul de la colţul blocului cu o blondă anume ! Vrei un suc ? " Hm , cam aşa ar arăta toată scena gândită de fată . Închide ochii şi întinde mâinile lateral , mişcându-le în sus şi în jos , pentru a se desmetici . S-au mai bine spus a se trezi cât de cât . Are ochii înceţoşaţi şi abia şi-i mai poate ţine deschişi .
- Um . Dacă tot ai întrebat , mai bine chem un taxi . Îşi împreunează mâinile la spate şi aplecându-şi puţin pieptul în faţă se uită la băiat , răspunzându-i . Îndratevăr , aveau ceva de mers . Şi cum e noapte , întuneric ca naiba , cu fiecare minut se face şi mai frig , iar la fiecare trei paşi poţi da de un pedofil sau pedofilă ; cel mai de cuviinţă ar fi să ia un taxi . Dar oare avea bani ? Nu putea să-i ceară tânărului să plătească , el s-a oferit să o conducă acasă , nu să o duducească .
Se uită cu ( , ) curiozitate la gentuţă . Nu era sigură dacă îşi luase cu ea bani sau nu . Iar de controlat în poşetă , nici gând de aşa ceva acum . Sigur va întoarce totul cu jocul în sus şi va pierde şi banii pe care e posibil să-i aibă . Că doar nu ieşise din casă doar cu o geantă goală şi un mobil .
Dar chiar şi în situaţii ca astea . Dacă aveau norocul să dea peste un taximetrist de peste treizeci şi ceva de ani , ar fi avut noroc . Şi-ar fi putut folosi drăgălăşenia de copil nevinovat dându-i un număr de telefon . Eh , să nu credeţi că numărul ei de telefon . Nici vorbă de aşa ceva . Sigur poate trece pe-o foaie un număr de la un spital de nebuni şi sub numele ei . Sau găseşte ea ceva creativ pe moment . Doar se pricepe la aşa ceva . Ce-o face ? L-ar pune pe băiat să se dea drept fiul nu ştiu cui magnat de prin zonă , sau ceva şi mai caracteristic lui ; un mafiot . Că tot îl considera un bad guy DaeLi .
- Apropo . . . eu ştiam că la plimbare cu câinele se iese dimineaţa sau la amiază , nu noaptea . Sau îţi place să faci pe Omul Negru ? Pleacă capul pe o parte şi se umflă în obrăjori , mărindu-şi şi ochii în acelaşi timp . Cu toate că era aproape leşinată de oboseală , încă avea norocul să-şi păstreze enturiasmul . De adormit nu avea cum să adoarmă ; o făcutse cu câteva ore mai devreme . Simţea doar mici furnicături în întregul corp . Cauzate cel mai probabil de ultimele repeţii de una singură din dimineaţa respectivă . Le făcu fără să se încălzească şi nu erau tocmai mişcări de fluturaş . Unele erau chiar grele şi riscante , mai ales într-o amărâtă de camera ca a ei . Plină de mobilă şi ursuleţi panda de pluş mai mari chiar şi decât ea . Or fi ei moale şi stufoşi , dar ochii şi năsucul lor nu era tocmai prielnic când ajundea să-l lovească cu vârful degetelor sau fruntea .

Nu ar fi o idee să meargă cu taxi, având în vedere că amândoi arătau atât de adorabili și parcă le scria pe frunte ”Violați-mă, pedofililor!”. Nu dorea nici el, și nici ea să fie violați în acea seară. La cât de puternic era el, ar fi ajuns și el victimă și chiar și câinele. Eh, măcar i-ar fi ținut companie fetei și nu s-ar fi simțit prea singură, nu? Oh, asta e ridicol. Mai ridicol de atât nici nu poate fi. Sau... poate fi, dar prefera să lase chestiile ridicole și aiurelile la o parte. Măcar pentru prima dată în viață să se comporte și el normal și să arăte că este de încredere, deci ea nu ar trebui să se sperie și să înceapă să dea în el ca să se apere. Nu. Deloc. Avea să se comporte cu ea în cel mai frumos mod posibil. Doar cu ea.
Aştepta să îşi scoată telefonul pentru a chema un taxi, dar în schimb ea nu făcu nimic, ci doar îl întrebă altceva. Nu se abţinu să nu râdă la ultima parte când îl făcu Omul Negru. Eh, nu era chiar asta intenţia lui... să facă pe Omul Negru, dar dacă este luat drept el, îşi va lua rolul cum se cuvine. Şi-a dus lent mâna la gură, astupându-şi zâmbetul, ca de obicei. Deja devenise un obicei ăsta pentru el. Nu ştia de ce îşi astupa zâmbetul. Poate pentru că toţi prietenii lui făceau asta şi deja se obişnuise să facă şi el asta, că na, maimuţa rămâne maimuţă până la moarte. Bravo, Byung Hun, bravo.
Îşi băgă mâinile în buzunar după ce se calmă şi dădu din umeri. Nu era logic că, atunci când câinele vrea să iasă afară trebuie să se ducă şi stăpânul? Dacă Guho dorea să iasă afară la ora trei dimineaţa, la ora trei dimineaţa ieşea. Byung Hun, uneori, era mai ascultător decât Guho, pe bune!
-Ei bine... Dacă abea acum a vrut Guho să iasă, şi având în vedere că mie mi-a fost dor să ies cu el... am ieşit acum. Şi apropo, şi eu ştiam că o puştoaică [,] ca tine iese în oraş ziua până în ora şapte seara. Sau îţi place să atragi privirile puştanilor şi a moşilor, mai apoi să fii violată, sechestrată şi torturată? Mhm, nu contează. Chem eu un taxi, okay? A finalizat prin a-şi scoate telefonul şi a apelat la un număr. Cum unul din prietenii săi mai mari era taximetrist, îl sună pe el. Aşa nu trebuia să plătească şi .. ah! Ar fi fost interogat de Mister Simple, aşa cum îi ziceau unii, mai puţin Byung Hun. Ştia că e o melodie asta şi se simţea ciudat să-i zică aşa idiotului ăluia.
În scurt timp, răspunse Mister Simple la telefon şi Byung Hun îi zise unde tre' să vină şi de ce.
-Okay... acum trebuie să aşteptăm puţin. Ah, şi nu e nevoie să plăteşti. Îl cunosc pe tip şi ne duce pe gratis, îi zise, iar apoi păstră o mică tăcere. Mică, da. Pentru că imediat apăru Mister Simple. Ce repede! Ei bine, era prin apropiere după cum se observă. Îi arătă fetei cu degetul taxiul şi o luă înainte, chemându-l şi pe Guho care era pe undeva printre copaci, dar a venit repede către el.
A deschis portiera maşinii după aceea, băgându-l mai întâi pe câinele său, şi urcă el, aşteptând-o pe fată. Ea trebuia doar să zică adresa şi atât, pe când el trebuia să pregătească răspunsurile la întrebările lui Mister Simple.

- Um , okey . Îl aprobă imediat pe băiat şi se opri ăn deptul intrării în parc . Nici nu se gândise să-i ceară una ca asta , dar dacă tot se oferise . Chiar şi dacă nu făcea Byung ce făcea , DaeLi tot avea soluţia . Nu doar tipul avea cunoştinţe printre taximetrişti . E ceva chiar patetic pentru DaeLi ca cineva să-i facă munca , că doar ea păstrează mereu pe ultima sută de metrii . Nu-i stă în fire să sară imediat pe-un anume lucru , doar pentru că are nevoie . Cu toate că are şi astfel de ieşiri , destul de des ; dar ca şi multora , asta nu-nseamnă că şi îi convine sau uneori nu se poate controla .
Zâmbeşte cald când aude că micuţa plimbare va fi gratis . Încă nu ştia dacă avea bani la ea , dar chiar şi dacă Byung nu ar fi fost prieten cu taximetristul , putea să-i plătească . Mai ales că din apartamentul ei până la scara blocului nu face nici un minut .
Băiatul o luă înainte , a recunoscut imediat , se pare , taxiul prietenului său . În schimb tânără numai ce-şi acoperise ochii cu palmele din cauza farurilor ce-i deranjau ochii . Firar şi cu tine ! Ştia că nu poate să spună orice de faţă cu prietenul lui Byung , şi mai ales că nu comenteze aiurea . Aşa cum a fost ea învăţată din totdeauna . Să critice , prejudece tot ce-i iese în cale . Şi dacă ceva nu-i convine , să dea toate cărţile pe faţă , lăsând la o parte până şi părerile celor mai apropiaţi . Nu o prea interesa aşa mult părerea celorlalţi despre ea ca persoană . Îi plăcea ce şi cum era , nu dorea să se schimbe de dragul oricui .
Mârâii încet până ce-şi încleştă ochii şi păşi atent , alene , către maşină . De la întuneric orb tocmai ajunsese la lumină neagră ! O credeţi nebună ? Nu , n-a greşit exprimarea . E perfect coerentă , de-ocamdată .
- Meh . Unde-i regula nescrisă cum fetele-s primele ?! Ajunge lângă maşină şi se sprijină de una dintre uşile din spate , privindu-l printre gene pe Byung . O lăsase în urmă şi-i displăcea . Cu toate că nu era nici la doi metrii de maşină , nu trebuia să facă . Probabil după ea , acesta fusese un moment perfect ca ea să fie atrasaă de cine ştie cine într-un tufiş . Oh , Doamne ! Nu , nici să nu vă gândiţi la ceva ! Oricum dacă simţea prezenţa cuiva lângă ea ar fi făcut un simplu turn-out ca-n vremurile de mult şi l-ar fi găsit pe bietul boşorog alcoolic , căci spre surprinderea ei nu era un pedofil în adevăratul sens al cuvântului , K.O ; şi nici gând ca nenea boschetar să-i mai mure poşeta pentru băutură , pentru că după cum ar observa şi ea , nenea nu făcea decât să meargă până la urmă în somn . Ghinionistul .
Oftează scurt , realizând în acelaşi timp că iar bate câmpiile verzi a filmografiei . Ce mult îi mai plăcea să bată acele câmpuri . De parcă s-ar fi născut acolo , nu pe Pământul veşnic negru .
Cu grijă îşi lasă capul în piept şi se urcă în maşină pe bancheta din spate . Asta-i aminteşte despre o altă scenă cum Byung chiar o aduce până la urmă într-o maşină cu vre-o două gorile în ea şi nu are scăpare , biata de DaeLi . Relaxată , aşează poşeta lângă ea , imediat după închizând şi porniera taxiului . Priveşte lung în oglinda retrovizoare din faţa ei , analizându-şi reflexia ochilor . Obosiţi . Exact cum se aştepta . Îi spune şoferului să o i-a pe următoarea strada la stânga , apoi pe Bulevardul Speranţei ( Oare de ce-i spune aşa ? Întotdeauna arată ca după o revoltă a rebelilor . . . ) , până la capătul acestuia , unde putea să şi oprească . oricum de acolo mai făceau numai două - trei minute până la blocul fetei . Doar până să ajungă pe bulevard pe jos le-ar fi luat mai bine de jumate de oră , mai ales la ritmul pe care-l aveau .

-Oh. Am uitat. Scuză-mă, îi spuse şi îşi ciufuli părul, privindu-se imediat în oglinda din faţă. Nici nu se mirase să se vadă aşa. Aşa, adică: obosit, cu ochii aproape închişi şi buzele uscate din cauza că nu băuse mai nimic toată ziua. Avea nevoie de apă, oameni buni. Apă, suc, bere, orice, pipi de rechin. Oh, ultima opţiune nu. Deşi probabil dacă i-ai da, ar fi zis că e ceva gen RedBull. Okay... asta e ciudat. Ahem *cough*.
A ascultat atent adresa fetei, sau mă rog, un fel de adresă, ca mai mult îi explicase pe unde să o ia. Nu putea zice direct numele străzii? Mhm, ciudată fată. Poate că ea aşa obişnuia să facă. Să spună străzile tuturor taximetriştilor. Stai, stai. Ce se întâmplă? Cum de nenea şoferu' nu l-a întrebat nimic? Hmm... ceva putred la mijloc.
-L.JOE-SSI! Se auzi vocea groasă pe care o detesta deja din ce în ce mai mult. Era... Mister Simple! Gata, începea interogatoriul. Cine e domnişoara? E cumva iubita ta? O iubeşti? Te iubeşte? Eu de ce nu ştiam de ea? Câţi ani are? Cum o cheamă? Vreţi să faceţi ceva de te duci la ea acasă? De ce e şi potaia albă cu tine? O să vă deranjeze. Ţi-ai luat prezervative? Ar trebui să iei şi şampanie totuşi. Am eu dacă vrei! Meh... Byung Hun al nostru a crescut. Doamne, în sfârşit. Credeam că vei muri singur, bro. BRO, YOU.ARE.THE.BEST. Uite ce fată drăguţă ai. De ce nu zici nimic? L.JO-
-SHUT THE FUCK UP, îl opri Byung Hun, ducându-şi mâna la frunte. Doamne, ce a făcut să merite asta? Era atât de aiurea să primească acele întrebări stupide de faţă cu fata. Ugh... Nu ştia ce să zică acum, dar lucrul bun e că au ajuns repede în faţa blocului în care stătea fata. Nici bine nu a oprit că el deschise uşa şi coborî cu Guho, ducându-se să-i deschidă portiera fetei, ca un gentle-man ce era, dăh. Măcar pentru o zi să fie aşa gentle-man, dar îi era frică [,] că dacă azi se comporta aşa, va face asta pentru tot restul vieţii. Ugh, ce viaţă crudă. A oftat şi îşi mai ciufuli o dată părul, privind blocul din faţa sa. I se părea cunoscut... De ce? Hm... Oh da, el a locuit aici acum câteva luni, cu un prieten. Şi după s-a mutat într-o casă mai mare, apoi în apartamentul în care stă acum. Ciudat e că în acea lună în care a stat aici nu a văzut-o pe fată. A dat din umeri şi îi puse lesa lui Guho, nedorind a-l lăsa să plece pe-aici, având în vedere că erau câteva pisici necunoscute prin jur. Ar putea face crime nu foarte frumoase şi nu dorea să plătească spitalizarea pisicilor. Deloc chiar.
-Uhm, îmi pare rău pentru mai devreme. El înţelesese aiurea, că nah, aşa e el. Sper că nu te-a deranjat, îi zise fetei şi făcu o plecăciune micuţă şi rapidă, aşa cum obişnuia să facă lumea în Coreea. Acolo da lume care se respectă, nu ca aici. Ugh, ţară naşpa. Vrea înapoi în Coreea! În Daegu ! ! În fine, în acel moment de fapt, dorea un fotoliu sau un pat în care putea să doarmă. Era deja departe de apartamentul său şi pe jos, cum am mai precizat, nu merge. Alt taxiu nu cheamă fiindcă nu are bani destui, nu se mai duce cu prietenul său şi.. singura opţiune ar fi să-i ceară o pernă fetei şi să se urce pe acoperiş. O să doarmă acolo totuşi, nu? Era prea obosit. Oh şi... te rog ceva. Îmi poţi.. ugh, e destul de aiurea să cer asta dar... Îmi poţi da, ştiu şi eu.. o pernă să dorm pe acoperiş? Nu am bani să mă întorc înapoi spre apartamentul meu şi stau destul de departe. Şi-a dus mâna la ceafă şi a afişat un zâmbet tâmp şi jenat, îşi lăsă capul în jos. Nu făcuse asta niciodată şi s-a jurat că nu va mai face asta vreodată. Doamne, cât de ciudat e să ceară o pernă să doarmă pe acoperiş când putea pur şi simplu să o roage să doarmă la ea? Pe jos, pe canapea sau pe scaun. Nu conta atâta timp încât putea să doarmă şi el... el putea dormi pe orice.

Ştia că nu a dat taximetristului o adresă coerentă , cu stradă , nume de bloc şi toate alea pe-acolo . Şi simplul motiv e pentru că . . . nu a învăţat-o încă ! Doamne . Memoria asta . Abia se mutase de câteva zile şi numai de memorarea adresei sale avea timp parcă . Mai ales când Su o solicita în fiecare oră ca disperatul pentru o nouă coregrafie . PAUZĂ ! Îi eliberează mintea de orice ar face-o în momentul de faţă să adoarmă , ceea ce nu era prea uşor . Era pe punctul de a aţipi pe banchetă dacă prietenul lui Byung nu se hotărî să pornească un scurt interogatoriu . Ooh , şi ce interogatoriu . Oare era singura care se simea ca naiba în timp ce nenea ăla tot înşira întrebări parcă de grădiniţă ? Sau poate încerca să fie amuzant şi nu a înţeles DaeLi . Neh , sigur nu-i asta . Mai ales dacă până şi Byung îşi mîna-n cap după reacţia şoferului . Ce-a spus spre sfârşit ? Dacă are prezervative ? Că potaia , meh . . . câinele , ne va deranja . Doamne , ia-mă cu tine ! Ăsta nu-şi cunoaşte limitele . E mai rău ca un tată . O fi aşa tot timpul ? Sau doar în noaptea asta s-a trezit la viaţă şi vrea să-l facă de toate culorile pe Byung ?
Oftează scurt şi încearcă să treacă cu vederea toate acele întrebări şi concluzii trase de prietenul băiatului , la urma urmei . . . chiar şi prietenii ei ar fi reacţionat astfel . Bine , bine . Mai puţin fetele . Care sigur şi-l doreau pe Byung ca viitor soţ , cu care să trăiască fericite până la adânci bătrâneţe . Ce urât din partea lor să-i fure visele unuia ca el ~
- Nici o problemă . A fost amuzant , sau mărog , înţelegi tu ce vreau să spun . Face semn din mână cum să o lase baltă şi coboară din maşină . Se întinde la urmă şi după poşetă şi închide portiera maşinii . Botoasă , se freacă cu o mâna la ochi şi cu cealaltă cotrobăieşte prin geantă după chei .
Într-un final le găsise şi tocmai când băiatul se hotărî să-i spună ceva . Tocmai ăi ceruse să rămâne peste noapte aici ? Neh . A cerut o pernă pentru a dormi pe acoperiş . Chiar şi pentru cineva ca DaeLi ar fi fost crud să spună " Sigur că da ! " aşa ala-ndala .
- Să ştii că . . . nu muşc ! Bate un biet apropo ca răspuns a întrebării băiatului şi chicoteşte încet . Cred că un pat cu normă întreagă ţi-ar fi mult mai plăcut . Dar dacă doreşti să dormi în acelaşi loc cu porumbeii . Adaugă şi dă din umeri , îndreptându-se spre intrarea în bloc . Se juca cu cheile pe degete , făcându-i cu mâna un semn lui Byung să o urmeze .
Nu ea hotărî dacă băiatul vroia să doarmă pe acoperiş sau în apartamentul ei . Oricum , ei îi era indiferent . Sau poate nu . Ar fi bântuit-o toată viaţa gândul cum că a lăsat puştanul care probabil îi salvase viaţa într-o noapte , câti-ar fi salvast-o altcineva într-o viaţă , să doarmă pe acoperiş , în frig . Nu prea dorea asta . Cât despre oferta sa despre un pat . Era valabilă pentru orice prieten de-al său . Nu doar lui Byung că e mai special sau ceva asemănător , nici gând . Însă la o oră târzie ca aceasta şi afară devenind tot mai frig cu fiecare minut , numai un nerod ar lăsa pe cineva să doarmă afară . Iar ea nu era acel gen de persoană . Nu ar fi putut fi nici dacă dorea .

I s-a părut amuzant tot ce a zis idiotul ăla? Oh... atunci chiar i se pare ciudată tipa. Îşi frecă ochii cu podul pălmii şi încercă să se concentreze asupra vorbelor spuse de fată. Nu muşcă? Stai, despre ce e vorba aici? Deja se afla în pat el... dormind şi ah, stai stai că s-a trezit Byung Hun. Totuşi, nu înţelegea ce a vrut să zică [,] cu faptul că nu muşcă. Nu e ca şi cum o credea vampir sau ceva de genul, deşi ar fi fost destul de interesant pentru el să cunoască o vampiriţă ca ea. Chiar se întreba dacă l-ar fi muşcat în timp ce dormea şi să devină a doua zi vampir, muahhaa. Genial, mă, genial. O să devină vampir, yay! Probabil acum era mai bucuros decât atunci când a primit o doză de redbull cadou de Crăciun de la Mami. Mami nu ştia ce îşi dorea, aşa că i-a luat o doză de RedBull. Mami, nu e frumos aşa, nu, nu e. Byung Hun vrea jucării, nu RedBull. E prea mic pentru aşa ceva. Da, da, acum că a terminat cu copilăriile sale, îşi îndreptă atenţia către fată. Un zâmbet i se lungi pe chip când o auzi că poate să doarmă pe un pat, la ea în apartament. Nu credea că l-ar fi acceptat aşa uşor... dar până la urmă, nu era el salvatorul ei? Huh? Era. Deci merita şi el ceva în schimb, nu? Normal, normal.
O urmă pe fată până în bloc, şi tot aşa până în faţa apartamentului ei. Ei... nu credea că va ajunge să doarmă în apartamentul unei fete, dar... minunile se întâmplă! De ce când zic asta mă gândesc la "RedBull îţi dă aaaripi!"?! Poate că gândul i-a fost numai la RedBull de când a coborât din maşină... Oh, nu, nu. Nu trebuia să bea aşa ceva, altfel nu mai putea dormi şi ugh, el trebuia să doarmă. Abea aştepta să se întâmple asta. Avea nevoie de somnul său de frumuseţe, dăh. Dacă nu ar fi dormit aşa mult ca de obicei, probabil acum era cel mai urât băiat de pe planetă. Oh no shiet. Oricum era frumos. Byung Hun de mic e frumos şi sexy şi cu fetele la picioare. Plus că el... el era fanul său numărul unu, dar, în acelaşi timp, se ura cu pasiune. Deh, trebuia să arunce el o prostie şi nu ştia cum, ca de obicei.
-Eşti sigură că nu te vor certa părinţii, pardon, mama ta mai apoi,după ce va afla? întrebă, muşcându-şi uşor buza. Nu dorea să fie certată din cauza lui. S-ar fi simţit prea vinovat din cauza asta. Spera totuşi să nu fie nici tatăl ei acasă, că na, poate i se urcă lui piticii pe creier şi îl întreabă cine e şi ce caută acolo. Aşa ar face oricine, nu contează ce relaţie are cu fiica lui. Până la urmă, era şi apartamentul lui taică-său şi trebuia să ştie cine intră şi iese de acolo. Nu putea lăsa să intre un criminal, violator sau mai ştiu eu ce fenomen de ăsta straniu, nu? A înghiţit în sec şi îşi duse mâinile în buzunar. Îi mulţumise, cumva,că îl lasă să doarmă la ea în apartament? Ei... nu prea cred. Acum era momentul.
-Oh şi... îţi mulţumesc că mă laşi să dormi la tine şi nu pe acoperiş. Nu mă aşteptam să laşi un băiat ca mine să doarmă în apartamentul tău. Mă refer, sunt un necunoscut, oarecum, îi zise şi îşi duse o mână la ceafă, frecându-se acolo puţin timp. Nu era chiar aşa bun la cerut scuze, mulţumind şi chestii de ăstea şi se putea observa clar.

Intrase în bloc şi o luă la dreapta . La nici după vre-o trei uşi se opreşte în dreptul unei uşi solide de un cenuştiu ce ar ieşi la orice oră din noapte în evidenţă . Bagă cheia în încuietoarea uşii şi o descuie . Înainte de a păşii în apartament se întoarce cu faţa la băiat şi-şi încrucişează braţele la piept .
- Să clarificăm ceva , pe maică-mea o interesează fix în tutu-ul ei roz de ceea ce fac în ultima vreme . De fapt aşa a fost mereu , dar nu trebuie să afle chiar totul , no ? Acum trebuie să ştii următoare . . . continuă şi se întoarce cu spatele la Byung , păşind peste pragul uşii şi aprinzând lumina pe hol , fără sfor-sfor , fără urlete de împerechere cu chiwawa vecinei şi aici mă refer la cuţu ăsta piticot , dar e valabil şi pentru tine Byung şi cel mai important să nu vă prind care cumva că mergeţi prin somn . Oftează scurt şi mai şi trage aer în piept după ce mai devreme părea că nu se va mai opri din vorbit .
Şi-a lăsat poşeta pe un fotoliu din sufragerie şi s-a dus imediat la bucătărie . Deschizând frigiderul a luat sticla de suc de pe un raft şi a aşezat-o pe masă . Nu prea mai avea ochi pentru cei doi momentan . Ajunsese acasă şi era ca-n cel de-al nouălea cer . A luat două pahare dintr-un dulap şi le-a aşezat pe masă , umplându-le cu suc aproape până la refuz , după care a pus sticla înapoi în frigider .
Nu ştia dacă Byung avea degând să mai ajungă în bucătărie , odată ce va face cunoştinţă cu canapeaua şi fotoliile din sufragerie , sau chiar descoperise comoara îngropată în cele două dormitoare , unul al fetei şi unul a mamei sale . Se puteau deosebi uşor . Cel al mamei avea un perete numai de oglinzi , iar camera lui DaeLi , oriunde prive-ai cu ochii observai numai ursuleţi panda , care mai mici şi care mai mari . Era o aşa zisă obsesie neînsemnată . Eh , o obsesie nu poate fi numită chiar neînsemnată sau nevinovată , nu ? Până şi patul ei era contagiat cu sindromul PandaFuu ~ Cearşafurile erau alb - negre , iar capul patului nu era altceva decât forma unui cap de panda , cu urechiuşe gigantice . Până şi pernele şi pernuţele de pe patul ei erau în formă de cap de panda . Iar pe pereţi pute-ai vedea clar diferite mâzgâleli de-a fetei cu urşi panda caraghioşi care mai de care . De parcă pereţii camerei sale ar fi fost un adevărat caiet de animaţii .
Îşi duse mâna în păr când realiza cam ce reacţie avea să aibe băiatul dacă-i vedea camera . Oftează scurt şi se întinde după un grapefruit din coşul din mijlocul mesei . Începe să-l decojească cu grijă , cu gândul la gustul lui dulce - amărui . Adora aceste fructe încă de mică . Mereu mânca cel puţin câte două sau trei pe zi . Înafară de azi , când nu a mai apucat să facă nimic prin casă . Doar ce s-a schimbat de dimineaţă şi a şi plecat la repetiţii , apoi a tras un pui de somn în parc tadada dăm ~ Şi la cât şi-a pierdut vremea pe banca aceea din parc , e evident că era destul de obosită . Nu părea să aibă chef de ceva , dar totuşi cumva îşi găsi un strop de furie şi şi-a băgat unghiile mult prea tare în coaja grapefruit-ului , oprindu-se acolo . Se sprijină cu cotul stâng de masă şi-şi lăsă fruntea să atingă podul palmei . Îndepărtă fructul de ea , jucându-se cu mâna liberă printre bucăţelele de coajă ce le îndepărtase de fruct până în acel moment când cedă nervos .
Nu ştia sigur cum ar trebui să procedeze . Nu mai păţise niciodată ceva atât de stupid . Şi categoric niciodată nu a avut o cădere de nervi , dar se pare că toate au un început .
- La naiba cu antrenamentul tău Su ! Mormăii printre dinţi , uitând în totalitate că mai e cu cineva în casă . Acum apare întrebarea mult aşteptată : So what ? Apartamentul ei , regulile ei , parcă aşa venea sau începe să delireze în adevăratul sens al cuvântului .

Odată ce intră în apartament a început să privească în jur. Era un apartament frumos, trebuia să recunoască. Era chiar mai frumos decât al lui. Mai aranjat, mai elegant, că deh, doar trăia acolo şi maică-sa, şi ea, şi taică-său, pe când el, el era singur şi avea grijă de tot. Ar trebui să-şi angajeze o menajeră cât mai curând, dar dacă aude Mami şi Tati despre asta vor începe să zică [,] că de fapt menajera e prietena lui. Şi clar nu va fi aşa, deşi... ar fi interesant ca menajera lui să fie iubita sa, nu? Mai mult timp petrecut cu ea, în apartamentul său, eventual dormitor, sau chiar pat- STOP!
O urmă pe fată până în living şi acolo cum văzu canapeaua, se trânti pe ea, dar lent şi cu... eleganţă, deh. Nu dorea să arăte cât de obosit era de fapt. A ascultat tot ce a zis fata, fiind de acord cu toate cele. Ei bine... el vorbea prin somn. Asta era singura chestie naşpa care probabil nu i-ar plăcea fetei. În fine, doar nu dormea cu el în living, aşa că nu o să-l audă. O privi pe fată atent, până când ea plecă din încăpere. Nu ştia unde s-a dus, dar nici nu s-a ridicat să se uite. Odată ce s-a aşezat pe canapea, nici că se va mai ridica vreodată. A închis pentru câteva clipe ochii, dar spre mirarea altora, căci a lui nu, a şi adormit. Se întoarse pe o parte, cu mâinile sub cap, exact ca un copilaş mic. Iar Guho se urcă la picioarele lui, închizând şi el ochii. Guho nu mai dormise de mult timp cu Byung Hun într-un pat, pentru că Byung Hun îi interzicea să facă asta. De ce? Pentru că îi era frică să nu-l stâlcească dacă se întoarce cumva pe o parte în timp ce doarme. Nu dorea să-l facă foaie. De asta dormea numai cu ursuleţi de pluş. Pe ei putea să-i călărească mult şi bine că nu se întâmplă nimic.
La un moment dat, a dat să deschidă ochii când auzi o voce, dar realiză că e fata care vorbea. Poate vorbea cu el, sau poate că vorbea cu altcineva, dar cu cine putea? Nu mai era nimeni în apartament după cum se vede. Meh, nu s-a trezit. Nu e ca şi cum i-ar fi zis nu ştiu ce lucru important pe care chiar trebuia să-l audă, nu?
Şi-a dus mâinile la piept, formând cu ele un fel de "x" din cauza că i se făcea cât de cât frig. El nu suporta să doarmă fără un cearceaf sau o pătura deasupra sa. Nu contează că e vară. Lui îi place să doarmă la căldură noaptea. Eventual să tragă pătura până peste cap, ca un copil speriat de fantome. Începuse deja să viseze, aflându-se pe undeva prin Japonia acum. Cel mai sigur peste câteva ore va visa că este în parcul de distracţii, mâncând o îngheţată sau cine ştie pe unde ar mai fi. Ah, el a făcut înconjurul lumii prin visele sale. Frumoase ţări, ne. Dar oraşul lui preferat va rămâne tot Daegu, unde s-a născut. E genial oraşul ăla. Are de toate pentru el, haha. Avea aştepta să se mai ducă în vizită prin Daegu, plus că, îi era dor să vorbească în coreeană cu toată lumea din jurul său.

Luase o gură de suc şi bolborosi nişte cuvinte de care nici ea nu era conştientă la ora aia . Observă că Byung nu mai ajunse în bucătărie , defapt era chiar foarte linişte în apartament . Doar nu adormise deja ? Şi mai important , unde anume a aţipit dacă e aşa . . .
Strânge într-un colţ al mesei cojile de grapefruit şi se ridică de pe scaun . Ciufulindu-se în păr deschide larg uşa şi iese pe hol . Linişte . Nici un pst , nimic . Uşile de la dormitoare nu erau atinse . Atunci singura obţiune a ei era că cei doi se împrietenise cu canapeaua din living , trădătorii ! Meh . Cu paşi mărunţi se apropie de uşa living-ului , plecându-şi capul pe o parte şi trăgând cu ochiul în interiorul încăperii . Byung era deja în ţara viselor lui Moş Ene cu lungi gene , iar câinele încolocit lângă el , mai dădea din când în când din coadă şi urechi . Cu toate că primul gând care-i venea fetei pe moment era de-a sări ca nebuna pe lângă ei şi să facă un zgomot infernal , nu o ţinea . Aşa e , inimioara . Dar şi bietele ei picioruşe .
A trecut în dreptul uşei şi-şi duse mâinile în şolturi , analizându-i mai atent pe cei doi . Îl privi cu atenţie pe Byung şi un fior o luase imediat . Părea diferit de acum câteva minute când erau în taxi , sau în faţa blocului . Poate asta din cauză că e atât de liniştit şi . . . şi irezistibil de dulce când are ochii închişi . Asta a sunat ciudat , chiar şi pentru DaeLi . Doamne ~ E un dulce şi gata , time out .
Zâmbi scurt când realizase că ieşirea ei de mai înainte din bucătărie nu-i deranjase deloc . Era bine . Altfel cine ştie , ar fi sărit amândoi ca pe jar să vadă ce nebuni mai ascunde prin casă - SURPRIZE , SURPRIZE ` DaeLi e cea " sănătoasă " de prin zonă - Pe vârful picioarelor se îndreptă către un dulap . Trase un sertar aflat aproape de podea şi scoase o pătură pufoasă de un verde pal . Se apropie de Byung şi câine şi-i înveli pe amândoi . Neh , îşi lua în serios munca de babysitter şi în nici un caz nu dorea să-i trezească pe cei doi .
Cu aceeaşi paşi mărunţi şi uşori se îndreptă spre ieşire . Stinse lumina de pe hol , imediat ce ieşise din living , încât să nu-i deranjeze pe aşa zişii bebelaşi şi închisese şi uşa apoi .
Încercând să nu facă orea multă larmă acum se grăbi spre camera ei . Imediat ce pătrunse pe domeniul ei , sări pe pat . Era tare , nu moale şi pufos precum un adevărat urs panda , dar nici nu-şi dorea altceva la ora aia . Se calmă preţ de cinci minute apoi s-a ridicat să se schimbe . A deschis şifonierul luând fiecare vestimentaţie la rând ; da , mai avea energia să facă aşa ceva , doar nu dorea să se bage în pat în aceleaşi haine în care a terminat repetiţiile , dar şi a stat pe banca prăfuită din parc .
A luat la nimereală o pereche de pijamale cu diferite smilies-uri japoneze pe ei şi un tricou simplu , negru şi larg . A intrat în baie , schimbându-se rapid . Revenind în cameră a tras draperiile d ela geam şi a băgat în priză lumina de veghe . Yeah , yeah , are şi aşa ceva . Îi e frică de întuneric de când se ştie , aşa cum îi e frică şi de montruleţii aflaţi sub patul ei - ei , uite de asta , îl are lăsat mai jos , să nu poate scoate monstruleţii capul afară şă o spioneze când doarme - în plus limina de veghe constă într-un beculeţ în formă de brioşă , cum să o mai sperie ceva cu o astfel de " dulceaţă " în cameră ?
Se întinse imediat ce se apropiase de pat şi a căscat încet . Se aşeză cu ( , ) capul unde ar fi trebuit să stea cu piciorele , iar picioarele pe pernă . A făcut totul astfel încât părul să-i atingă podeaua , iar ea să privească tavanul , care spre surprinderea ei era alb . Nu avea ce să vadă , excluzând zânişoarele cu aripioare din mătase care îi dădeau târcoale de câteva secunde prin cameră . Faţă de restul pereţilor , tavanul era simplu , alb precum zăpada iarna . Ceva greu de suportat de fată , ceea ce o face să alunge oboseală în următoarele minute , gândindu-se la ce ar trebui să mâzgâlească pe tavan în următoarea zi .

Doamne, mai frig de atâta nici nu se putea să fie. Pe bune, el murea de frig. Dacă ar fi ştiut unde a pus fata hanoracul s-ar fi învelit cu el! Oh, stai, ce e asta? Simte ceva cald şi moale deasupra sa. Moale, cald, uşor... egal cu fata? A deschis încet ochii, dar era deja întuneric şi nu prea mai vedea aşa multe. Oricum, îşi dădu seama că nu e fata deasupra lui, ci o pătură moale şi pufoasă. A tras-o mai bine deasupra lui şi începu să se învârtă pe o parte, ba pe alta, până când adormise la loc. Era tare canapeaua aceea, faţă de patul şi altă mobilă din apartamentul său. Lui îi plăceau lucrurile moi. De la canapeaua aia, presimţea că o să-l doară spatele a doua zi. În Coreea obişnuia să doarmă pe jos când se ducea la unii prieteni, dar parcă, canapeaua aia era şi mai tare decât podeaua lu' nea caisă ăla. Da, da, cu siguranţă era mai tare! O să se plângă tot restul vieţii din cauza canapelei ăsteia. Şi nu o să se plângă lui Mami sau Tati, ci ei! Sau... mai bine mamei fetei? Neah, chiar ar părea un nesimţit, iar el nu este un nesimţit, şi fata sigur şi-a dat seama de asta.
Începuse acum să viseze cum fata îi punea pătura deasupra sa. Oh mamă, se repeta de mii de ori, şi nici că înceta vreun pic să zâmbească. Era atât de cute...! Şi când se uita la filme şi vedea o astfel de scenă era tot numai un zâmbet. Într-un timp, începuse să viseze să i se întâmple asta, dar o lăsase baltă la un moment dat, căci nu dădea peste nicio fată care să îl placă nu numai pentru aspectul său. Tch, fetele din ziua de azi se uită numai la aspectul lui. Oh, uite cine vorbeşte. El care se uită mai întâi la aspect, şi dacă îi place, se bagă în seamă. De fapt, cine nu face aşa? Cine se îndrăgosteşte de personalitate prima dată? Pe bune acum... Nimeni nu face asta. Dacă unuia îi place de o fată cum arată, apoi vede dacă e şi personalitatea pe măsură, sau dacă nu face nici asta, ce dacă? Arată bine, o duce în dormitor şi pa maică. E uşor pentru alţii să facă aşa, dar clar pentru el nu. Ar fi fost aiurea să se îndrăgostească de o fată NUMAI pentru cum arată. Nu prea a întâlnit, în ultimul timp, fete care să fie şi drăguţe în exterior dar şi în interior. Doar pe ea. Ea, adică, fata cu care e în apartament acum, măi. Nu ştia mai nimic despre ea, dar, îşi putea da seama uşor că e de treabă şi are o personalitate pe gustul lui, iar de aspect.. tch, chiar dacă arată a o copilă de zece ani, e adorabilă. Mai adorabilă de atât nici că a mai văzut vreodată.
După vreo două ore de somn, Guho a început să mârâie dintr-odată şi o tuli din încăpere. Ciudat a fost că l-a şi auzit, şi s-a ridicat instantaneu, ca un robot, cu pătura pe spatele său, ridicându-se de pe canapea, dar din cauza durerii de picioare a finalizat să meargă în genunchi, sau mai bine zis, în patru labe, ca şi Guho. Se duse după el rapid, şi îl văzu că intrase într-o cameră. Dacă a intrat în camera mamei fetei, nu era problemă, că nu era nimeni acolo şi putea să intre să şi-l ia, dar... dacă a intrat în camera puştoaicei şi continua să mârâie e groaznic. Şi-a muşcat buza, neştiind dacă ar trebui să intre sau nu. Dacă nu ar intra, poate Guho va continua să mârâie, şi dacă ar intra, poate fata se va trezi şi va crede altceva. Grea decizie. A înghiţit în sec şi a ales opţiunea să intre în camera fetei mai întâi, şi împinse mai mult uşa care era întredeschisă dar îndeajuns încât să poată intra Guho şi... îl observă acolo pe căţel, care deja se urcase pe patul fetei şi îl privea pe Byung Hun cu nişte ochi mari şi rugători. Doar nu dorea să doarmă în pat cu fata? Oh, ba da. Malefic câine. Oare cu cine seamănă, huh?!? Se duse tot aşa în genunchi către patul fetei şi o observă că doarme. Dar doarme ciudat. Cu capul unde ar trebui să stea cu picioarele şi cu picioarele pe pernă. Numai pe ea o văzuse dormind aşa. Hei, dar stai puţin. El acum nu se gândea la poziţia ei, ci la chipul ei. Arăta şi mai inocentă decât mai devreme, şi mai adorabilă şi mult mai cute. Ca un bebeluş mic şi adorabil. Bine, el urăşte bebeluşii dar asta e altceva. Pe ea nu, cu siguranţă. A trecut cu limba peste buzele sale în timp ce o privi, ridicându-se de pe jos şi se duse către Guho care nici măcar nu dorea să se clintească de pe patul fetei. Off, câine nemernic ce eşti tu! A dat să-l mişte şi să-l ia de acolo, dar Guho nu făcu decât să îl apuce de mână şi să-l tragă înspre el. A înghiţit în sec, neştiind ce ar mai putea face acum. Mai bine stă în picioare lângă pat, şi va dormi aşa decât să se aşeze lângă ea. Nu îi displăcea, ba dincontră, dar cine ştie ce ar fi crezut fata. Dar parcă văd că l-ar fi crezut un ciudat mai mare dacă l-ar vedea dormind în picioare, lângă patul său.