if i wear a cat suit will u love me

Preţt de câteva minute bune privi tavanul din cameră . Nu era cine ştie ce , dar albul acela imaculat o făcea să-şi alunge orice urmă de oboseală . Era clar : EA TREBUIE SĂ MÂZGÂLEASCĂ TAVANUL ! Dar nu în noaptea asta , nu acum , nu la ora asta şi categoric nu cu cei doi copilaşi în camera de alături . La cât de împiedicată poate fi uneori , ar intra oricum într-un bucluc şi i-ar trezi , fără să vrea . Şi nu doar pe Byung şi câine , ci toţi vecinii de-alături . Ceea ce-i aminteşte cum exersa uneori mişcările de balet pe podea şi scotea nişte sunete infernale . Peste trei sau patru vecini i s-au plâns şi evident erau vecini , nu vecine , nu doamnele ţâfnoase de la scara blocului . Erau nişte ei , da . Cel mai tânăr de vre-o treizeci şi cinci sau şase de ani . Hm , poate chiar avea blestemul să fie magnet a pedofililor . Sau oricui . Chiar şi fetelor , deşi nu s-a simţit niciodată hărţuită de-o fată . Ceea ce i s-ar părea chiar nebunesc acum .
Nici nu a ştiut când adormise căci DaeLi deja era în lumea viselor când cei doi pătrunseră în camera ei . Ba mai mult , fata chiar avea cel mai frumos vis . Era undeva pe-un platou de film şi părea că trebuie să filmeze ultima scenă a unui dans în grup . Evident , grupul ei format din câţiva foşti colegi de la liceu şi nişte prieteni din cartier foarte apropiaţi . Era perfect . Cumva zilele astea a ţinut-o numai pe scenarii de filme , e şi normal ca visul ei să aibă de-a face cu ceva asemănător . Toţi dansatorii purtau haine în stil R&B , deci dansul de final nu era în nici un caz " Spărgătorul de Nuci " ! Totul era la locul lui , sau aşa părea , ce Doamne , nu se pricepea la recuzita de filme . Era coregrafă , dansatoare , balerină ieşită la pensie , dar ce să ştie ea despre montajele din filmografie ? Nimic , evident . Nici nu are de ce să o intereseze aşa ceva . Nu vrea să devină regizor şi cu atât mai puţin scenograf . Ştie să-şi folosească imaginaţie , în rest nimic ! Când vine vorba despre background-ul unui dans nici nu se bagă în seamă , aşa cum face şi în momentul de faţă . În vis , dăăm ~ Toţi par să se agite şi ea doar stă şi-i priveşte , cam urăt , ştiu . Dar oare de ce aşa dintr-odată toţi par să fie luaţi de vânt cum le bate capul ? Şi de ce se schimbă decorul ? Ce caută castelul ăla acolo ? Începe să dea din mâini în somn parcă dorind să se trezească . Visul începea să devină coşmar şi asta numai din cauza . . . Staţi că n-are pe cine da vina , dar e un vis la urma urmei . Şi ea şi-l poate controla - sa nu - . Se uită din jur împrejur şi platoul se schimbase până şi la cel mai mic detaliu . Acum peisajul era alcătuit dintr-un castel , cam exagerat construit dacă se uită mai atent , un cal alb , câţiva cavaleri şi . . . şi ea purtând un tutu , aflându-se aşa dintr-odată în turnul castelului . CE NAIBA ?! Ăsta era coşmarul ei ? Să poarte un tutu roz , să fie închisă în turnul unui castel şi alte prostii din evul mediu ; cât de înspăimântător . Singurul lucru care-i mai lipseşte ar fi un cavaler sau vrăjitorul cel rău . Imaginaţia i-o ia razna imediat în faţa ei apărând un spiriduş îmbrăcat ca Moş Crăciun şi cu o pălărie în formă de dinte . Um , un SpiriCrăSeluţă ?? Nu mai înţelegea nimic , iar în realitate începu să se mute pe o parte şi alta a patului , cu fiecare mişcare apropiindu-se când de Byung când de câine . Era un coşmar şi unul nu prea plăcut adevărat , să nu mai spună că-i lipsea cavalerul ! Putea pur şi simplu să şi-l imagineze pe Duck Dodgers îmbrăcat într-o armură şi gata . Cum să nu ! Nu făcea decât să se plângă în turn , iar de jos auzea doar cuvintele regizorului , care la fel ca restul echipei părea invizibil pe moment , " eşti grozavă DaeLi , continuă , bravo ţie , draga mea bla-bla . " Un vis atât de intens ar speria pe oricine , mai ales că oricât ar fi vrut să se trezească nu reuşea . Până . . . până îşi observa raţa-n zare . Oh , da . Era răţoiul cavaleral ei , călare pe un cal alb - cel mai probabil ce-l ce îl văzuse şi mai devreme - şi se apropia , apropia şi galopa tot mai tare şi . . . BYUNG ?! Whoah , asta da glumă . De parcă nu era de-ajuns , dar îi rostise şi cu voce tare numele , când el era de faţă , chiar lângă ea - dar de una penele lui Dodgers să ştie , doar dormea dusă -
Continuă să dea din mâini şi să se întoarcă pe-o parte şi pe alta , mai că la unele mişcări să-i lovească bine de tot pe cei doi . Nici asta nu avea de unde să ştie . Că are pe cineva chiar lângă ea , o priveşte , îi poate face aproape orice * meh , perverşilor , nu vă gândiţi aşa departe * şi ea doar ar murmura ceva - în cel mai fericit caz ar muşca de mână pe cineva - Se trezea foarte greu şi oricine o cunoştea spunea acelaşi lucru . Avea nevoie să se apeleze la gesturi extreme ca să o poţi trezi , iar prietenii ei - cum sunt atât de buni - au învăţat asta în timp ; şi când doresc să o trezească , dar nici vorbă de a o face cu uşurelul , o cană cu apă rece , gheaţă pe gât şi tot restul prostiilor de acest gen o făceau să revină printre Ei , cei în viaţă .

Doamne, ce mai putea să facă acum? Nu putea să-şi lase câinele să doarmă cu fata în pat. Nu, nu. El nu trebuia să doarmă cu altcineva în pat. Numai el avea voie să doarmă cu Guho. Sau mai bine zis, era gelos pe câine. El dacă s-ar aşeza acum pe patul ei mâine va rămâne fără mâini şi picioare. Eventual şi fără ochi şi păr. O să moară de tânăr dacă e aşa. A înghiţit în sec, dorind să se aşeze pe jos, dar dintr-odată, fata a început să dea din mâini şi să se rostogolească pe pat. I se părea amuzant, şi abea dacă se abţinea să nu râdă. Îşi duse mâna la gură şi încercă să se calmeze. Oare ce visa de făcea în halul ăsta? Aproape că nu mai reuşise să se abţină, până când...
-BYUNG?!
Whoa, ce e asta? Ce, ce. De ce l-a strigat? Doarme sau nu? Se apropie de ea, pentru a vedea dacă are ochii închişi sau nu şi... dormea, adică, aşa părea. Avea ochii închişi şi, ei bine, trebuia să doarmă, nu? Ar fi cumva vreo şansă ca ea să îl viseze pe el? Altfel nu-şi explica motivul pentru care a fost strigat pe nume de fată. O mai privi aşa, câteva clipe, până când hop pe pat. Îi alunecase piciorul pe parchet şi ajunse -oarecum- pe pat. Mai trebuia să se ridice câţiva centimetri şi era lângă ea. Ei bine, dacă tot a ajuns aşa, o să-i explice a doua zi cum Guho începe să latre şi să roadă orice dacă nu doarme cu Byung Hun şi simplu, va scăpa de a fi omorât. Se aşeză încet, încet lângă ea şi o înveli şi pe ea cu pătura verde şi pufoasă, şi închise ochii. Spera doar să nu se trezească pe jos, sau cu câteva palme pe faţă, zgârieturi sau mai ştiu eu ce. Cine ştie ce fel va reacţiona fata când îl va vedea lângă ea. Probabil nu foarte frumos. Poate l-ar fi aruncat din pat, apoi de la balcon şi ewww, după trei zile e înmormântarea. A înghiţit în sec, privind prin jur. Nu reuşea să observe multe chestii, doar nişte... Panda? Oh, se pare că şi ea e fana ursuleţilor ăstora de pluş. În momentul ăsta ar fi bătut palma cu ea, dar nah, nu ar fi trezit-o doar pentru a face asta. A închis ochii acum, şi a rămas cu gândul la cum va muri el mâine dacă fata nu-l va crede. Ei bine, măcar va scăpa de examenele de la sfârşitul anului. Doamne, ura examenele, mai ales cele orale. Era groaznic. Nu îşi găsea cuvintele la examenele orale deloc. Ar fi spus numai aiureli. El se pricepea mult mai bine la examenele scrise. Acolo putea să scrie exact ce doreşte şi să îşi dezvolte ideile mult mai bine decât oral.
În scurt timp, sau cel puţin aşa i se păruse lui, dar trecuse deja o jumătate de oră, adormi şi cum el se foieşte mult prin somn, se întoarse aşa fel încât să ajungă foarte foarte aproape de fată. Cum am mai zis, el obişnuieşte să doarmă cu ursuleţi de pluş pentru că îi îmbrăţişează prin somn. Ei bine, aşa a făcut şi atunci. A strâns-o în braţe, nu destul de tare dar nici foarte uşor, îndeajuns încât să nu o lase să se mişte. De asta îi era cel mai frică. Nu era destul că dormea cu ea în pat, dar o mai şi strângea în braţe. Acum chiar va crede că i-a făcut ceva, dar stai. Nici nu ar fi putut să-i facă ceva, că na, doar dormea, şi s-ar fi trezit oricum. Sau nu? Eh , nu ştia exact totul, dar el aşa credea.
Ar fi fost tare dacă fata ar fi avut o cameră de filmat şi ar fi înregistrat tot ce făcea el. Ar fi râs un an întreg din cauza asta. Pe bune, pe moment nu i se pare că e atât de amuzant.
S-a mai învârtit o dată, ajungând cu spatele la ea, dar nu, ceva nu i se prăea bine şi s-a întors la loc, strângând-o iar în braţe şi chiar o trase mai aproape de el, el lipindu-şi fruntea de obrazul ei. Doamne, dacă s-ar vedea acum probabil şi-ar fi dat numai palme. Nu ar fi făcut asta dacă nu dormea, cu siguranţă nu! Deşi clar nu l-ar fi deranjat în niciun fel să strângă un asemenea "bebe" adorabil în braţe şi să-l simtă aproape de el. Era plăcut sentimentul, dar se va sfârşi imediat ce fata se va trezi. Şi asta e păcat. P-Ă-C-A-T.

Se mai foi câteva minute scurte după ce-i rostise numele băiatului apoi nimic . Coşmarul se terminase în ceaţă , nici nu-l privi în ochi pe cavalerul ei , dar nici nu păţise nimic - fâs - . La un momentdat simţea cum corpul îi este învăluit de o căldură plăcută . Ciudat , dacă ar fi ştiu că nu se învelise , acum ar crede că acele zâne care o spionau la început au acoperit-o cu o pătură .
Dar ce-i asta ? Nu e raţională la perfecţie , dar se simte captivă , de parcă nu se poate mişca pe propiul pat . Ce poate fi ? Doar nu erau monstruleţii de sub patul ei , nu ? De ce ar fi venit oare la ea ? Lumina de veghe era aprinsă , iar ea a modificat patul în aşa fel încât acei monstruleţi urâţi şi răi să nu iasă de sub el . Cum era posibil să o strângă un mostruleţ în braţe ? Sau nu ştia că o strânge în braţe , doar că nu se poate mişca . Probabil era ţinută în mână de un monstruleţ care nu e tocmai monstruleţ , ce mai degrabă goritozzostruleţ . Probabil în imaginaţia fetei avea trei coarne mari şi un singur ochi şi era cel mai urât specimen din Univers . Sigur avea să ţipe şi să se panicheze dacă deschidea ochii şi-l vedea pe goritozzostruleţ cum o ţine în mâna lui uriaşă .
Aşa e . Îi era frică de goritozzostruleţ , dar nu mai mult decât de întuneric . Pentru că ştia că numai în întuneric se ascund goritozzostruleţii , de unde deducem foarte uşor că dacă nu e întuneric nu sunt nici goritozzostruleţi , iar dacă e întunerit sigur în jurul tău se află goritozzostruleţii şi amicii lor , monstruleţii . Şi cred că suntem cu toţii de acord că am folosit prea des cuvântul goritozzostruleţ/i .
Cu o mişcare leneşă îşi eliberează o mână din îmbrăţişarea băiatului şi se freacă la ochi , mormăind ceva codat . Nu vorbea în somn , dar la ce vis - coşmar - avusese mai devreme nu s-ar mira nimeni dacă în următoarele clipe ar începe un antrenament de tae kwon do imaginar , lovind tot ce găseşte-n cale . Nici nu era în apele ei . Ştia că are pe cineva în apartament , cineva pe care nu-l cunoaşte nici de două-trei zile , iar asta nu o ajuta cu nimic . Ba chiar o face să se panicheze mai mult . Şi nu ar fi atât de fricoasă dacă prietenii ei nu ar fi făcut ce-au făcut de majoratul ei .
Părea ca atunci să aibă o zi normală , fără surprize , dar s-a dovenit a fi una dintre acele zile ale vieţii când îţi doreşti să nu mai exişti . Se trezise de dimineaţă bine mersi şi pornise cu o prietenă în oraş . Nici nu ştia ce are degând să o aştepte la cafeneaua lor preferată . Un tip cam de unu nouăzeci metrii , îmbrăcat în negru a apărut în faţa lor şi le-a ameninţat cu arma , apoi a luat-o pe DaeLi cu forţa de un braţ şi a urcat-o într-o maşină . Nu putea să zică nimic , tipul părea foarte serios în legătură cu ce făcea şi ce avea să facă în continuare . După ce că a mai fost legată şi la ochi - întuneric , întuneric ~ cât îl urăşte - şi nici nu vedea unde este dusă ; a avut parte de cea mai tâmpită surpriză din partea prietenilor . O petrecere planificată cu tot cu scena răpirii ei . Oare cât de inteligenţi au demonstrat prietenii ei că sunt atunci ? Moh . . . sută la sută NEGATIV ! Nu a fost deloc ceva frumos pentru ea , mai ales să imediat ce i s-a dat legătura de la ochi şi şi-a văzut amicii , nici nu s-a putut abţine şi a început să plângă ca-n copilărie din orice lovitură . Doar nu au trecut nici patru luni de când a păţit asta şi poate tot din cauza acelei harababuri este atât de fricoasă acum . Şi cui nu i-ar fi ? Când cineva te ameninţă cu o armă - de jucărie , adevărată , de care ar fi fost şi cea a prietenilor ei - tot rămâi stană de piatră şi nu mai poţi face nimic .
Meh , mintea nu îi era la aşa ceva - mai ales că dormea mai bine ca niciodată în acel moment - dar ceva tot o făcu să scheaune în somn şi să se încrunte de parcă mai avea puţin şi începea să plângă exact ca de ziua ei .

Ciudat a fost că fata nu s-a trezit nici după ce o luase în braţe de două ori. Nici după ce Guho aproape se urcase pe ea, şi nici când el îşi lipise fruntea de obrazul ei. Hm, se trezeşte greu, se pare. E bine asta, totuşi. Măcar nu îl va surprinde cu arte marţiale în timp ce doarme. Măcar să fie treaz şi să se încordeze. Pe bune, nu dorea să moară în somn. Nu-i plăcea aşa. Mai bine îl împuşca cineva când e treaz decât să moară prin somn.
Iar începu să viseze partea când fata punea pătura deasupra sa. Vai mamă, nu se mai sătura de visul ăla. Era atât de cute! A chicotit prin somn şi dintr-odată îi rosti numele fetei. Cum am mai zis-o, el vorbea prin somn. Dacă îl întrebai nu ştiu ce chestii, el răspundea sincer. Şi a doua zi nu îşi aducea aminte nimic ce s-a întâmplat în acea noapte. Părinţii şi prietenii săi profitau prea, PREA mult de acest "defect" al băiatului şi noaptea îl întrebau tot felul de aiureli, gen: Mai eşti virgin?-întrebarea cea mai des pusă de prieteni-, Ai prietenă?, ai avut vreuna?, De ce mi-ai mâncat iaurtul? şi mutle multe alte întrebări stupide, după părerea lui. Şi după toate întrebările ăstea, apare Tati cu: Tati nu dă mango. Tati are mango şi mango e scump pentru că de aia se numeşte mango care începe cu m de la money adică bani, înţelegi? Şi tati nu dă mango lui Byung Hunnie.
Tată crud! Cum să nu dai copilaşului tău mango? Ce fel de tată eşti tu, huhuhuhuh? Tată rău, asta eşti. Un tată supermegaultraextrahecta rău care se gândeşte numai la propria persoană şi uită deseori că mai are un alt copilaş -chipurile- mic care cere mango în disperare pentru că dacă nu ar mânca aşa ceva ar fi un om mort care merge şi respiră. Mda, nu cred că exis- Există aşa ceva! Tocmai Byung Hun a inventat persoanele moarte care merg şi respiră, iar el era şeful lor. Ah, ce îi mai plăcea, când era mic, să fie şeful. Meh, se juca [,] cu unii băieţi de-a spionii şi poliţiştii şi prindeau pe cei mai slabi, că na, pe ăia îi puteau prinde mai uşori nişte puşti de şase-şapte anişori amărâţi. Şi când se gândea cât de mult îi plăcea să iasă în oraş cu ăi' mai mari. Ah... se simţea ca şi cum el avea vreo douăzeci de ani. Nu ştia de ce pe-atunci dorea să devină mai mare cât mai repede. Adică... nu era nimic interesant. Putea să conducă doar, şi cine ştie câte accidente ar fi făcut, şi... cam atât era interesant, altfel nu era nimic plăcut. Trebuia să aibe mai multe responsabilităţi şi chestii la care el clar nu se pricepe atât de perfect, dar reuşeşte să treacă mereu peste, pentru că... El e Byung Hun. Lee Byung Hun. Deja se simte ca şi Bond, agentu' 000000000000000000000000000000000,000000000001. My name is Byung Hun. Lee Byung Hun. Omo, sună bine fraţilor. Ar trebui să-i ia locul lu' nea caisă ăla Bond. L.Joe e mult mai sexay decât el, mult mai drăguţ şi mult mai leneş... oh da! Leneş, leneş, leneş. Deja numai când auzea acest cuvânt îi venea să lenevească. Şi asta şi făcea atunci. Dormea. Atât de bine încât nu mai dorea să se trezească prea curând. Şi ştia şi de ce. Erau două motive pentru care nu dorea să se trezească:
1. Dacă se trezeşte, îi vine instantaneu sfârşitul; şi doi. Nu va mai avea vreo altă şansă să o ţină în braţe, aşa, încât să nu o rănească şi să o poată simţi aproape de el. Îndeajuns de aproape încât să îi simtă respiraţia fierbinte pe pielea sa şi să îi audă bătăile inimii. Era genial, măi. GENIAL îţi zic.
A deschis pentru un moment ochii, dorind a verifica dacă nu cumva s-a trezit şi îl aşteaptă şi pe el pentru a-l omorî. Ei bine, dormea. Asta e bine. Încă mai are câteva ore de trăit. Probabil era vreo două, nu? Meh, a trecut repede timpul. Nici nu îşi dădu seama cât de repede au trecut atâtea ore.Se pare că, cu cât petrecea mai mult timp cu ea, cu atât pierdea noţiunea timpului. Trecea mai repede de când ajunse la ea în apartament. Oh, ar fi fost superb acum să vină mama ei şi să îl vadă în pat cu ea. OMG, probabil va începe să ţipe, sau ceva de genul. Cred că ar fi râs ani întregi de faza aia.

Bătăile inimii sale au încet să accelereze încetul cu încetul . Iar totul devenea şi mai grav din cauză că nu se putea trezi . Oricum dacă ar fi deschis ochii şi l-ar fi văzut pe Byung în pat cu ea , nu ar fi făcut cine ştie ce . Poate doar ar fi ajuns pe tavan fără vre-o eplicaţie anume , iar mai apoi o frumoasă săritură pe geam afară . Ehh ~ Şi toate astea într-un timp record . Vă gândiţi acum probabil că mai bine începea o partită de kickboxing sau arte marţiale cu băiatul , dar de ce să facă una ca asta ? Doar el era cel care a condus-o până acasă aproape la miezul nopţii şi a avut grijă de ea să nu o atingă nimeni . Fără el acum sigur se afla undeva prin Piaţa Neagră , cu nea' Creastă-n Cap , poreclit şi Patruzeci de ani .
Dar nu doar din cauza asta nu i-ar fi făcut nimic . Dacă Byung se afla în patul ei , atunci se poate lua în calcul şi mersul în somn . Cu toate că ea a precizat clar chiar la intrarea în apartament să nu-i prindă pe nici unul că se plimbă pe la două-trei de noapte pe hol , asemeni un zombie . Însă ştie ce spune . Când era mică a fost somnambulă . Cred că cele mai memorabile " plimbări nocturne " ale ei au fost când avea vre-o şase-şapte anişori . Atunci încă locuia cu maică-sa într-o casă cu etaj şi o curte foarte mare . Numai de la vârsta aceea are o mare parte de amintiri nocturne . Odată chiar s-a încălţat cu suportul de la fierul de călcat , cu gândul că se va duce la baie . Dar hop-troc a făcut ce-a făcut , iar dimineaţă mama ei a găsit-o dormind în leagănul aflat în curtea din spatele casei . Astfel de evenimente au încetat să i se mai arate de când s-a mutat la bloc . Poate doar în primele zile a mai făcut nişte boacăne şi într-o noapte i-a făcut mamei sale o mască din pastă de dinţi , în rest s-a cuminţit . I-ar fi venit şi greu să se mai plimbe noaptea doar prin vreo patru camere , de altfel nimeni nu-i restricţionase să nu iasă şi să-i viziteze şi pe vecini puţin . Spre fericirea ei , nu a păţit-o , încă . Pe scurt ; ştie cum e să habar n-ai ce şi cum faci când dormi . Ăsta ar fi pentru început unul din restul câtorva motive pentru care nu l-ar lua la palme sau picioare pe Byung , dacă s-ar trezi chiar în clipa asta .
Cel mai probabil aşa ar gândi , dacă ar fi raţională în momentul de faţă dar cum nu e . . . Agitânduse din cauza visului ce-l are , începe să dea din mâini şi să nege din cap . NU E NEBUNĂ ! Cu toate că e al doilea vis în noaptea asta , ceea ce e rar să ai două sau trei visuri în aceeaşi noapte . Dar primul a fost un fel de coşmar , până într-un punct anume , deci suntem cu toţii de acord că mai merită o şansă . Dar dacă am intra acum în visul ei ne-am da seama că nu visează , ce are un alt coşmar , şi se poate observa clar şi dacă-i priveşti gesturile din pat . Visul ce însepuse să-l aibă cu mama ei s-a transformat în coşmar când şi-a făcut apariţia tatăl fetei . Cum ? Eh , doar e un viso-coşmar , orice e posibil la urma urmei . De parcă nu ar fi fost destulă prezenţa domnului Tată , dar ea se vedea acum ca la cinci ani . Ascunsă sub măsuţa din bucătărie din cauză că ai ei se ceartă , iar după cuvintele ce i le fulgeră mamei sale Domnu' Tată , sigur urma să iasă o scenă ca-n filmele acelea cu familii disfuncţionale . El o bate , ea plânge şi-l roagă să termină din cauză că sperie copilul . Dar dânsul cum e cocoş şi vrea să arate cine-i şeful în casă , o apucă de păr pe femeia vieţii lui şi o târâie pe scări până afară , dorinţa lui finală fiind de a o face de ruşine în faţa cartierului pe nevastă-sa . De parcă totul fusese o aluzie pentru el şi nu femeia ce o ţine acum la picioarele lui l-a iubit şi l-a acceptat de la început aşa cum era . Şi chiar aşa se întâmplă ! Coşmarul urmă întocmai scenariul unui film de acest gen . Toate acţiunile se învârteau în jurul femeii şi bărbatului , iar copila , DaeLi , ce să facă ? Ghemuită acolo undeva sub masă şi vărsând lacrimi , rugându-se să pară totul un vis . Dorinţa de-a scăpa de un coşmar real rugându-te că totul e un vis . Oh , Doamne . Câtă ironie în toate acestea . E şi normal că nu se mai poate abţine şi varsă câteva lacrimi pe perna de pe patul ei . Nu a crezut niciodată persoanele care-i povesteau că au visat că plâng , iar când s-au trezit chiar aveau lacrimi în ochi . Dar acum , dacă s-ar vedea , ce-ar mai putea spune ? Nimic . Aşa cum nici după ce i se umezesc ochii nu mai murmură decât un " tati , nu " . Probabil dacă nu ea ar fi fost cea care doarmea acum , ar fi pocnit pe acel cineva dacă ar fi fost exact în situaţia ei . Era un coşmar şi evident că nu respecta deloc realitatea în care se specifică clar : TATĂL EI A PĂRĂSIT-O PE MAICĂ-SA PENTRU O BLONDĂ DE LA COLŢUL STRĂZII , UITÂND CĂ MAI ARE ŞI O FETIŢĂ DE CRESCUT .

Se întoarse la un moment dat cu spatele la ea, mai având puţin şi cădea din pat. Oh, se pare că trebuia să rămână în poziţia de mai devreme, îmbrăţişând-o pe fată. Aşa nu mai avea nicio şansă să cadă. Noroc cu mâinile sale lungi de matahală, că aşa a reuşit să se sprijine şi să nu cadă cu capu de podea, cum se întâmpla de obicei. Şi totuşi, mai bine l-ar lăsa pe Guho cu fată, singuri. Se ridică încet, încet, ca să nu o trezească pe fată, şi-
-Awwwww!, a izbucnit dintr-odată. Îl lovise ceva, dar ce, mai exact?! S-a întors rapid, punându-şi mâinile la gură şi sperând că nu se va trezi fata din cauza "urletului" său la lună, pentru că, cam aşa a sunat. Era mai rău decât un lup în pădure. Până şi lupii ăia cu treizeci de ani experienţă erau mai linştiţi decât Byung Hun.
Fata tot îşi mişca mâinile prin somn şi a făcut ochii mari. Ce Doamne, alt vis de ăsta? Ia lcţii cumva de karate, sau ce face, de fapt? Ugh... S-a apropiat mai mult de ea, cu gândul să o calmeze, dar imediat observă cum începură să îi curgă lacrimi pe obraji. Okay, asta nu e de bine. Înghiţise în sec, punându-şi mâinile pe umerii ei şi o mişcă uşor. Îi era greu să o trezească, adică, i se făcea milă să vadă o persoană dormind şi să vină el repede să o trezească. Ştia cât de naşpa era să fii trezit, dar în acel moment fata clar trebuia să fie trezită. Nu suporta să vadă un "bebe" plângând. Dar trebuia să recunoască, fata era drăguţă şi în acel moment. Însă, cu toate că era drăguţă, trebuia să o trezească şi să o calmeze. Mai întâi loviturile, acum plânsul, ce va urma? Nu cred că dorea neapărat să ştie ce va urma. Probabil ar fi luat-o la fugă acasă dacă începea cu arte marţiale. Meh, şi tare l-a lovit. Ştia că nu o făcuse intenţionat, din moment ce dormea, dar... are palma grea, foarte. Îşi duse o mână la spate, frecându-se la locul lovit mai devreme de fată şi se strâmbă aproape neobservabil. Bine că nu-l zgâriase, şi-aşa mai făcea asta pisicuţa sa, Junnie. Dar nu foarte des, că o pedepsea. Da, da, vi se pare cumva ciudat? Dar el îşi trata animalele ca pe copii săi. Îi pedepsea dacă făceau ceva greşit, le dădea mâncare dacă l-au ascultat şi vorbea cu ei mereu. Îi alinta şi tot ce face un tată cu copii lui.
Odată, pisica sa i-a băut tot laptele dintr-un castron şi Byung Hun nu i-a mai dat două zile întregi lapte, doar apă. Eh, era tortură pentru Junnie, ea fiind obişnuită numai cu lapte, dar s-a învăţat să nu mai bea laptele stăpânului. Pisică inteligentă ce eşti tu, Junnie. Te iubeşte Tati Byung Hun. Deci, după cum se comportă cu animalele sale, poate zice şi el şi prietenii săi că va fi un tată extraordinar, deşi detestă copii mici. I se par cele mai a naibii persoane. Chiar şi mai a naibii decât gorilele ăstea mari. Dacă nu primesc ceva, încep să bată din picior. Dacă primesc ceva, abea dacă zic mulţumesc şi a doua zi sau chiar mai devreem întreabă că de ce nu a primit şi un elastic de păr asu un avion. Şi pe deasupra, începeau să plângă din orice, iar el urăşte asta. Nu numai la copii, dar la oricine. El fiind învăţat că nu rezolvă nimic cu plânsul, s-a obişnuit să nu mai plângă din nimic, şi de asta nu suporta să plângă altcineva. Trebuiau să se înveţe că nu rezolvau nimic din plâns, şi să treacă la alte fapte, nu imediat cum dau de o problemă: plâns. Oameni cretini ce sunt ei, nu ştiu să se descurce singuri şi fără lacrimi. Drept vorbind, nu ăsta era motivul principal. El avea o slăbiciune pentru persoanele care plâng, şi i se făcea milă imediat, încercând să îi ajute prin ţinând un discurs lung care era mereu de neuitat şi suna deseori foarte călduros, dulce şi prietenos. Când era vorba de altcineva, se descurca perfect să le dea sfaturi, dar când era vorba de el, habar nu avea cum trebuia să se descurce singur şi să treacă peste un anumit lucru. Îi era, deseori, destul de greu să facă asta, şi a reuşit să treacă peste multe lucruri doar datorită unor prieteni care chiar îl înţelegeau şi îi păsau de Byung Hun, dar nu toţi prietenii săi făcuseră asta şi... îl durea şi mai tare. El fu mereu alături de toţi când treceau prin momente grele, dar doar vreo doi pentru el.
-Dae, trezeşte-te, o strigă încet pe fată, ştergându-i lacrimile de pe obraji. Oare avea nevoie să vorbească [,] cu cineva? Dacă e aşa, atunci Byung Hun era cel cu care va trebui să vorbească. El nu va judeca, şi clar nu va râde din niciun motiv de ea. Byung Hun era o persoană de încredere şi genul acela de prieten foarte bun care nu prea se găsesc în zilele de azi. Asta a sunat de parcă aş fi un tataie de optzeci de ani care a trecut prin toată viaţa. Ei bine, Byung Hun nu ştia chiar atât de multe despre durere, suferinţă şi viaţă, în general. Încă mai avea de trecut prin multe. Până la nouăsprezece ani nu a făcut nimic prea important din care să înveţe ceva. Absolut nimic. Dar încă mai avea viaţa înainte, ani buni de trăit pentru a învăţa despre orice lucru.

A mai continuat să dea din mâini preţ de câteva momente , până tresări . Îşi auzise numele , iar singurul lucru care-i trecea acum prin minte era dacă întradevăr ceea ce i se întâmplă e un coşmar sau realitate pură . Tremurând şi-a dus ambele mâni în păr , deschizând încetul cu încetul şi ochii . Ridicând încet capul de pe pernă , clipeşte rapid de câteva ori până se mai trezeşte cât de cât şi priveşte în jur . Legănându-şi capul ajunge să dea nas în nas cu Byung . Mormăie ceva şi se freacă la ochi cu mâna stângă , încă nerealizând că a plâns .
- Um , e dimineaţă ?? Murmură către băiat şi se uită pe geam . Dincolo de sticla geamului nu s evedea nimic altceva decât negru . Nu părea dimineaţă . În nici un caz . Dacă ar fi fost dimineaţă razele soarelui s-ar fi plimbat acum pe chipul fetei , cu fiecare secundă devenind tot mai insuportabil şi ridicânduse din pat numai pentru a scăpa de acea lumină deranjată . Însă nici o rază de soare , nici măcar cerul nu-l putea separa de restul blocurilor ce se aflau pe partea cealaltă a drumului . Se mai freacă odată la ochi şi leneşă îşi ridică corpul de pe suprafaţa moale a patului . Oh , şi parcă nu ar fi dorit să se dezlipească de pat . Mai ales dacă era să afle că nici măcar nu-i dimineaţă . Se învârti pe lângă pernă , dorind să-şi găsească o poziţie cât mai relaxantă . Îşi umezeşte buzele atingându-le cu vârful limbii şi se aşează turceşte în faţa băiatului . Ăh , chiar aşa ce căuta el acolo , în camera lui DaeLi , atât de aproape de ea ? De parcă o interesează mai mult decât motivul pentru care s-a trezit acum . Ce era în neregulă ? Înainte să-şi deschidă ochii a auzit numele ei rostit . Cel mai probabil de băiat , câinele , ce o privea insistent de undeva de la margine apatului , nu prea avea cum să vorbească cu ea . Nu ? Doar dacă nu era un câine fermecat , iar atunci când e noapte el poate comunica cu oamenii şi bla`bla . Chiar şi pentru DaeLi e ceva de nedovenit . Se aşează cu palmele pe genunchi şi clatină în continuare din cap . De parcă toate aceste mişcări ar completa un ritual de trezire . Trezire din morţi , căci la cum arată sigur de-acolo s-a întors . Şi tot nu înţelege ce face Byung în camera ei şi de ce a trezit-o la ora asta . Era singurul ce-ar fi putut să o strige pe nume dacă câinele nu era cumva acea creatură mistică ce şi-o imaginase mai devreme .
- Să ştii că sucul e în frigider . Îşi ciufuleşte părul cu mâna dreaptă , iar mai apoi indică uşa de la dormitor . Probabil copiilor li s-a făcut sete şi cum sunt într-un apartament străin , sigur nu vor să se bage aşa de uni singuri pe unde apucă . E ceva normal să vină la " stăpâna casei " să ceară acordul sau indicaţii pentru aşa ceva .
Însă ora la care s-au hotărât să bea apă / suc e foarte prost aleasă . Mai ales pentru tânără ce acum arată ca o epavă şi nici nu-şi dă seama că tocmai a plâns în somn . Să fi atât de adormit încât să nu realizezi , la nici un minut după ce te-ai trezit , ce-ai visat . Doamne , cât de ameţită , somnoroasă , iraţională poate fi ? Probabil nu atât de iraţională pe cât pare căci ochii lui Byung îi citeşte mai bine ca niciodată . Iar ceea ce vedea în micii licurici era cumva . . . un vag sentiment de nelinişte ? Pentru ce ? Se întâmplase ceva în apartament oare ? Un hoţ , sau nu ; mai rău ! Vecina de la doi , ştiţi voi - doamna frumuşică , cu părul alb ca zăpada şi forme splendide şu uşor de observat prin capotul primit de pomană la înmormântarea soţului ei , tocmai de la cumnăţica ei - a dat buzna în apartamentul fetei şi l-a văzut pe Byung în sufragerie , iar asta probabil a panicat-o aşa de tare încât cei şaptezeci şi doi de ani ai ei şi boala de inimă au făcut-o să zboare cu îngeraşii .
Chicoteşte brusc şi zgomotos ca reacţie a propiilor gânduri şi se pocneşte cu o palmă peste frunte , mormăind un simplu " asta nu-i deloc amuzant , Dae " doar pentru ea . Şi avea dreptate , dacă Byung avea să-i spună exact ce gândise ea nu erau decât veşti proaste . Să afle că în apartamentul ei tocmai a decedat cineva , weh ~ Oare câţi ani la rece ar lua ea dacă dă vina pe Byung ?! În font era vina lui , numai al lui ! Sau poate a doamnei ce-a intrat în apartament . După ce venise la ura asta la DaeLi ? Ce , era liliac , vampir , şi nu avea altceva mai bun de făcut decât să o sperie pe biata copilă ? Copila de DaeLi , da ; acum se-ntreabă dacă nu era Byung oare ea s-ar fi transformat în liliac ? Şi după ce i-ar fi crescut aripile de liliac , ar fi ieşit pe geam , doar că acesta era închis şi s-ar fi lovit de sticlă . Pff , nu poate să realizeze că a început să plângă în somn , dar se poate gândi la astfel de stupizenii . Sărăcuţa Dae , mintea ei a fost luată sub controlul găinilor extraterestre . Primul lucru ce-l va face după ce Byung va scoate un sunet va fi să sară prin cameră şi să se prefacă (, ) că ciuguleşte porumb de pe jos .

Yay, s-a trezit prinţesa din apartamentul adormit! Yay,yay, let's party hard. Okay, okay, poate ar trebui să nu se mai bucure că s-a trezit fata. Deja îi părea rău că trezise un astfel de îngelaş adorabil, care acum arăta de parcă ar fi trecut prin războiul dintre Coreea şi Japonia. Uhm... a existat aşa ceva? Hm, probabil că da. Ei bine, să lase războaiele la o parte pentru că oricum Dae arăta şi-aşa drăguţ, deşi prefera să o vadă dormind, sau să fie trează complet, nu jumătate trează şi jumătate adormită.
S-a ridicat de pe pat şi a aprins lumina, întorcându-se imediat la fata. Încă mai avea obrajii plini cu lacrimile pe care nu i le şterse mai devreme, aşa că, asta începu să facă acum. Îi şterse atent lacrimile rămase de pe obraji, şi îi dădu câteva fire de păr de pe chip după ureche.
-Nu e dimineaţă şi nu mă interesează unde e sucul. Ceea ce mă interesează acum eşti tu. De ce plângeai? Ce-ai visat?
Trebuia să afle. Avea nevoie de asta. Aşa poate putea să o ajute, într-un fel sau altul deşi uneori doar câteva vorbe nu pot fi de folos, dar... el măcar încerca. Probabil nici nu putea face mai mult decât să o consoleze cu vorbe. Hei,dar stai, Lee Byung Hun. Nici măcar nu ştie dacă fata îi va spune totul despre visul său şi motivul pentru care plânge, aşa că ar trebui să nu-şi mai streseze capul cu replicile pe care i le va da imediat după ce va afla întreaga poveste. Ei bine, măcar fata nu va mai avea pe suflet acel lucru şi în sfârşit, cineva ca Byung Hun o va înţelege. Iar din partea lui, fata putea continua să plângă. El nu era genul de băiat care să râdă şi să facă mişto de persoanele care plâng dintr-un anumit motiv, deşi nu prea suporta să vadă pe cineva făcând asta, doar pentru că i se făcea milă. Însă, dacă fata se putea descărca aşa, şi DOAR aşa, atunci nu va trebui decât să o lase să plângă în continuare. Simplu.
S-a aşezat mai bine lângă ea, stând în poziţia turcească. Veşnica poziţie turcească pe care o adopta imediat ce se aşeza pe ceva moale sau nu, şi luă o pernă pe care fata stătea cu picioarele, aşezându-şi-o în braţe. Simţea că în curând va adormi, iar în caz că îi va cădea capul sau ochii, să cadă pe moale, nu? Iar mai apoi să îi mănânce Guho. Uh, deja e un scenariu dintr-un film de groază ăsta şi sadic totuşi. Nu înţelegea cum unii câini puteau mânca absolut orice le dădeai, de la oase până la maţe de găină sau alte prostii. Era... scârbos. Nah, lui Byung Hun i se părea scârbos pentru că... nu e câine, ci om, dar dacă era în locul lor poate i se părea ceva foarte delicios. Hm, de unde şi până unde am ajuns să vorbesc despre oase şi maţele găinilor...? This is... really weird.
O privi mai atent pe fată, încercând, pe moment să-şi dea singur seama care era motivul pentru care a plâns. Oare era tatăl său motivul? Numai despre el şi maică-sa ştia pe-atunci şi după cum părea, subiectul "tată" era dureros pentru ea. Adică, pentru cine n-ar fi când ai avea un tată căruia nu-i pasă de tine, iar o mamă cam la fel? Şi totodată se întreba cum au avut amândoi tupeul să o lase pe fată singură acasă. Părea mică şi sincer, ar fi vrut să o ia el şi să aibă grijă de ea mult mai bine decât părinţii săi. Clar s-ar fi descurcat mult mai bine, dar, ar renunţa ea la camera sa şi urşii panda pentru Byung Hun? Nu prea cred eu şi nici el. Ei bine, o să aibe grijă de ea cât şi în ce fel poate. Nu dorea să o vadă suferind din cauza părinţilor. Unii nici nu meritau să se numească aşa şi să suferi din cauza asta era... practic, degeaba. Părinţii pot fi uneori prea greu de convins, deci poate ea nu ar fi reuşit să îi schimbe. Şi nu numai ea, oricine din jurul lor. Dacă au propriile idei puse, e greu să i le scoţi din capul lor. Prea greu pentru un copil ca Dae. De asta se bucurase că părinţii lui adoptivi puteau fi destul de uşor de convins, dar... meh, se întreba cum sunt părinţii lui biologici. Răi, sau buni? Pedofili sau zoofili? Ori amândouă? Aigo, de ce se gândea la astea? Mhm, prea mult pentru el să gândească la acea oră târzie. Şi după cum pare, după vreo oră va răsare soarele. Se şi vede cât de fericit e, nu? A adoptat faţa sexy şi serioasă, sau mai bine zis adormită cu ochii întredeschişi şi cu buzele la fel. Doamne cât ar da să revină din nou la momentele de mai devreme, când o ţinea în braţe şi ea nu îl lovea! Oh... păcat că nu se va mai întâmpla asta, ea alungându-l imediat în living cu siguranţă. Care fată ar accepta să doarmă cu un străin ca Byung Hun, dar totuşi străinul ăsta era salvatorul ei? Cum a mai zis-o, prea multe de gândit pentru el la ora aia.

OOC Sowy ; _; Dar chiar nu-mi mai funcţioneşte imaginaţia , so . . . iau o " mică " pauză de la romane =.= ( now I`m just like another FHFKFGLJGHG .-. )
BIC

Îl privi ciudat . Mdeah ~ cum altcumva ? Despre ce vorbea el acolo ? Ea nu a plâns în somn niciodată m de ce ar face-o acum când ştie foarte bine că are musafiri ? Mda , parcă spuneam că atunci când dormi nu mai eşti total raţional , mai mult de fapt , şi habar nu ai ce faci în timpul somnului tău dulce .
- Bine . Deci era un film şi platoul era maaaaaaaaare şi tot grupul de prieteni erau îmbrăcaţi ca pentru un freestyle . Apoi totul s-a întors pe dos şi era Duck Dodgers ! Doamne , Duck Dodgers , îţi vine să crezi ? Iar eu într-un tutu blocată într-un castel şi apoi BOOm ! Cânc defapt el erai tu şi tu erai el , adică el , raţo-cavalerul meu pe calul cel alb şi atunci ai apărut tu călare şi . . . ţi-am mai spus că ne aflam pe cel mai maaaaaaaaaaaare platou şi . . . Începe imediat să gesticuleze cât mai des din braţe şi făcând tot felul de semne , de parcă ar chema cine ştie ce rasă de extratereştrii pe Pămând chiar în acest moment . Iar vorbele ei deveneau tot mai accelerate şi cât se poate de neclare pentru cineva raţional . Căci dacă erai în aceeaşi lume cu DaeLi acum , ai fi înţeles tot ce-ndrugă ea frumos în faţa lui Byung .
Şi când te gândeşti că nici nu povesteşte ceea ce trebuie . Adică , visul acesta , ăsta , chiar acesta - ce Doamne ? - nici nu era nevoie să-l afle băiatul . Niciodată ! NEVER EVER ! Dar cum somnu'i dulce la casa omului de rând , de ce să nu-şi deschidă fetiţa guriţa aia mică şi să scape totul pe faţă . Cel puţin tot ce-a spus părea aruncat din avion şi fără sens .
Se loveşte uşor cu palma stângă peste frunte , amintindu-şi ultimele două întrebări ale lui Byung . De ce anume plângea şi ce-a visat . De-ar fi aşa simplu . Probabil ar sta până următoarea zi de după cea care abia urma să înceapă peste câteva ore să-i povestească tot ce-a visat şi ce nu . Căci dacă i-ar fi povestit totul pe sărite şi numai cele petrecute şi văzute-n coşmarul ei - amintiţi-mi şi mie uneori , a fost COŞMAR , nu vis - nu ar înţelege el săracu' prea multe . Iar pentru a-i pune în faţă toată povestea familiei ei , l-ar fi plictisit de la primele două fraze .
Îşi plimbă mâna pe un obraz dorind să-şi şteargă lacrimile . Pe care nu le mai avea , doar le-a şters Byung . Era atât de ocupată să vadă în adâncul nimicului , încât iar a ratat majoritatea acţiunilor băiatului . E cumva blestemată ? Poate chiar Duck Dodgers a pus o vrajă pe ea din cauza lui Byung care i-a furat rolul în vis . Cine ştie ce a mai putut face băiatul bietei raţe , sau era gâstă ? DUCK egal gâscă . Deci oameni buni şi ceilalţi de faţă . . . , DaeLi rescrie disţionarul limbii engleze , atenţie ! Duck egal gâscă , Byunh egal dreagoste la pri..ntre lalele *lol* . Ce treabă are Byung cu dicţionarul limbii engleze ? Ei bine nici una , zero absolut , dar de parcă ar conta acum . E dicţionarul lui Dae , deci regulile ei !
- Nu ! Uită tot ce-am spus mai devreme , vreau să zic , nu a fost nimic . Ăh , nimic important . Neagă din cap şi afişează o expresie serioasă . Sau cât de serioasă poate părea la o astfel de oră . Ţinteşte cu privirea perna din mâinile băiatului şi următoarea ţintă a ei : ochii lui Byung . Cred că aia e perna mea . Iar asta e camera mea şi tu . . . parcă dormeai în sufragerie . Nu durează mult şi-l ia la interogat pe băiat . Că doar nu avea ce altceva să facă . De plictisit cu povestea vieţii sale nu dorea să-l plictisească , să-i povestească coşmarul avut - nici asta nu avea degând să-i facă , în plus nici el nu părea să fie cine ştie ce treaz pentru chestiile astea .
Somnoroasă se aşează cu ( , ) capul pe perna ce-o ţine băiatul şi-l priveşte lung . Dacă cine i-ar fi văzut ar spune că sunt abia căsătoriţi , aveau dreptate . În mintea lui Dae la ora aia chiar erau . Ea deja purtase rochia de mireasă şi păşise în faţa altarului unde o aştepta Byung . Şi-au depus jurămintele şi şi-au jurat iubire pe veci . Ce poate face oboseala dintr-o fetiţă mică ( , ) ca Dae .

Okay, deci, fata pare că nu are de gând să îi spună de ce a plâns, în schimb... îi spuse că îl visase pe el. Hm, de ce l-ar visa tocmai ea? Era ciudat. Şi mai ales că îl visase ca pe raţo-cavaler. Uhm, nu ştia că mai nou a devenit raţă. Oricum, era prea adormit ca să mai stea şi să spună ceva. De fapt, ar fi întrebat ce s-a întâmplat mai apoi, dar ea a zis să uite tot ce a zis mai devreme şi îşi puse capul pe perna care o ţinea în braţe. Aw, asta e prea cute pentru el. Îşi duse o mână pe obrazul ei şi a chicotit asemenea unui copilaş micuţ. Ce s-ar fi întins acum lângă ea şi ar mai dormi până la vreo unsprezece-doisprezece ziua. Dar de ce să doarmă când poate să stea cu fata mai mult? Grea decizie. Lui îi place să doarmă, dar preferă şi să stea cu fata. Are nevoie de o monedă acum ca să poată să se decidă. El aşa făcea de obicei, dădea cu banul ca să se hotărască să facă ceva, sau la unele decizii importante, juca ciocănele împreună cu prietenii săi. Însă, în ultimul timp nu prea a avut de luat decizii importante, dar în curând va trebui să dea la facultate şi ghici ce. El are multe facultăţi în cap, aşa că, monedele sunt prietenele lui. Le va folosi şi pentru a-şi alege facultatea la care va merge. Ar fi preferat totuşi să se ducă la facultate în Coreea, eventual să se întâlnească cu Zico pe-acolo, hăhă. El era fan Zico. Tipul ăla e genial, genial îţi zic. El ascultă mai mult hip hop decât alt gen de muzică, iar Zico e preferatul lui. Deşi e ciudat chiar şi pentru el să se uite la concertele lui şi să fie tot numai un zâmbet, nu?
-Păi... te deranjează dacă dorm aici? A întrebat el şi a început să chicotească, dând să se ridice. Era sigur că răspunsul va fi un "nu", deci mai bine nu ar mai aştepta şi să se ducă în living. Glumesc, mă duc în sufragerie. Ah, şi încearcă să dormi cu capul pe pernă. Măcar aia e mai moale şi nu te voi auzi mâine plângându-te de durere de cap, kay?
A zâmbit şi se îndreptă către Guho, dorind a-l lua şi pe el dar era destul de greu de convins. I se puse pata pe patul fetei, şi era destul de greu să-l facă să se răzgândească şi să se ducă împreună cu el în sufragerie. You, you, you, Byung Hun hates you!
A oftat şi începu să-l tragă pe Guho jos din pat şi YEYEYEY, în sfârşit a reuşit. Drăguţul câine era acum pe jos, întins pe burtă şi Byung Hun începu să-l tragă înspre sufragerie.
-Uhm... somn uşor, micuţo! Ar mai fi dorit să stea cu ea, dar cine ştie dacă ar mai putea dormi din cauza lui. Probabil ar fi stat trează pentru a se asigura că nu îi face nimic, nu? Deşi clar Byung Hun nu i-ar fi făcut nimic fără voia ei. Şi de fapt, el nici măcar nu ştia ce ar trebui să îi facă. Chiar aşa. Ce ar trebui? Nu ştia nimic despre fete şi ce le place lor. Doar nu ar fi atins-o, sau mai ştiu eu ce săruturi şi chestii de ăstea. Dacă e să-l întrebi, el va spune clar că nici măcar nu ştie să sărute! Normal că nu ştie, dacă nu a mai sărutat pe nimeni vreodată, deci dăh, probabil şi-ar fi mişcat şi el buzele aiurea şi gata.
Stinse lumina fetei şi îl luase pe Guho în braţe, ajungând în final în sufragerie, dar când l-a lăsat jos pe câine, el a tulit-o iar înspre camera fetei, Byung Hun fugind după el înapoi către dormitorul fetei. Dar stai! Guho nu mai fugea către dormitorul fetei, ci prin tot apartamentul şi nu se mai oprea. Doamne, trebuia să-l lase acasă pe Guho atunci.. Ugh... La un moment dat, a alunecat tânărul şi a căzut cât de lung e el pe jos.
-Owww, GUHO!!!!!, a început să-l strige pe câine şi a rămas în aceeaşi poziţie, fiind prea obosit pentru a se mai ridica de pe jos, aşa că o va striga pe fată să îl ajute. Ah nu, ar fi fost prea ciudat să strige o fată să-l ajute să se ridice de pe jos. Aşa că, o să stea acolo până când i se va face milă căţeluşului şi va rămâne cu el în living, sau mai bine zis pe hol, pe jos.

Ar fi spus nu imediat ce-a terminat Byung de adresat întrebarea , dar noo ~ La ora aia îi veni lui să facă glume cu ea . Glume proaste , doh . Aprobă din cap , dându-i crezare băiatului , în legătură cu durerea de cap şi cum ar trebui să doarmă pe pernă . A început să chicotească încet când observă că Guho , câinele băiatului , nu dore să iasă din dormitorul ei . De ce ar mai fi vrut ? Doar era locul potrivit unde poate măcelări cu colţii câţiva ursuleţi panda din pluş , care câine nu ar dori una ca asta ?
" Micuţo " , el nu ştie că am un nume ? Sau e aşa împortant încât nici nu şu-l aminteşte . . . Repetă în gând MICUL alint al băiatului şi-l priveşte cum iese din cameră . Câteva momente mai târziu ia perna de sub cap şi începe să o arunce în sus . E clar , nu mai poate adormi acum . De parcă nu ştia că aşa se va întâmpla . Dacă tot s-a chinuit cineva minute bune să o trezească , de ce să nu rămână trează ?
- Neowa naye sain meoreojyeosseo . . . A început să fredoneze încet sperând că măcar vorbitul cu ea însuşi o va face să adoramă la loc . Şi de parcă simplul fapt nu era deajuns , dar acum " colegul de apartament " încalcă întocmai regula numărul doi . Care anume ? Cea în care a specificat clar fără urlete asemeni lupilor din pădure . Eh ~ Nu ea era cea deranjată de astfel de chestii , dar nu ar fi dorit să se trezească cu vecini pe la uşă , şi ăia făcând acelaşi lucru . Ceea ce pare de-a dreptul întortocheat . De ce te mai ţipi şi tu ca nerodul la uşa ăluia care a pornit larma ? Mai tare se înrăutăţesc lucrurile , nu rezolvă nimic doar . Lume stupidă .
Dă să se ridice de pe pat , dar cum stătea cu faţa la tavan , face ce face şi se trezeşte că ( , ) cade precum un măr din pom , pe lângă pat .
- Auch ! Mormăie ironic , ducându-şi o mână în păr . Pe lângă faptul că era cât pe ce să-şi mai rupă ceva pe-acolo , acum se observă şi cu perna în cap . Ce Doamne ? A aruncat-o în aer şi a uitat de ea ? Foooarte deştept , Dae . Dai dovadă de mare inteligenţă la ora asta . Oh , taci raţiune stupidă ! Cum nici un lucru nu e incomplet fără ca EA să facă ceva ieşit din comun , e normal să-nceapă a-şi certa raţiune . Fără a se mai ridica de jos o ia în patru labe , precum Guho mai exact , până la uşă . Se întinde după clanţă şi o deschide larg , scoţând capul afară după aia . Mutându-şi privirea spre uşa living-ului îl observă pe Byung . . . pe jos , culegând mărunţişul inexistent probabil . Sau mai bine , planta boabe de fasolă magică . Astfel în apartamentul ei ar creşte o plantă maaaaare , mare de tot , care să lege podeaua de cer . Cum curiozitatea mândră-i la oameni , Byung şi dae s-ar fi urcat pe vrejul de fasolă de câţiva kilohectometrii şi ar fi ajuns pe Tărâmul de Nicăieri . Unde sunt mii şi mii de pufoşenii , mai adorabile decât ursuleţii panda sau jucăriile de pluş . Iar totul e din îngheţată şi bomboane , iar râurile sunt din suc de fructe . Eh , e bine de ştiut că măcar cu ochii deschişi poate visa liniştită Dae , dacă ân somn are parte numai de coşmaruri . În astfel de momente ar trebui ca Dae , drept fată educată ce-i , să-l ajute să se ridice . Dar cum să-l ajute dacă nici măcar ea nu s-a despărţit de podea ? Nu , nu s-au despărţit . Erau prieteni de când se ştie în apartamentul ăsta . Iar podeaua îi împărtăşea aceleaşi sentimente , dacă nu chiar mai multe .
- Eşti bine ? Îl întreabă , ieşind şi ea cu grijă pe hol în genunchi , sprijinindu-se apoi cu palmele de podea .

Va dormi pe podea, da! Devenise prea comod acolo şi asta era ciudat... Nu era vreun covor sau ceva, pur şi simplu parchet, dar, lui i se părea moale, okay? Asta contează, atât. Îşi închise ochii şi întinse o mână, punându-şi-o sub cap pentru a sta şi mai comod, dar imediat auzi vocea fetei. Îl întrebase dacă e bine. Era bine sau nu? Nici el nu ştia, sincer. Prea greu să gândească. Ar fi dorit să spună că e bine, dar pe gură i-a ieşit doar un "nu" sec şi scurt. A ridicat privirea către ea şi când o observă mergând în patru labe, ca şi Guho, sau mai bine zis, cum a mers el când a intrat în camera fetei. Din cauza asta a început să râdă. Ei chiar semănau, într-un fel sau altul. Reuşeau să facă amândoi acelaşi lucru, unul după altul şi fără să-şi dea seama. Şi-a lăsat capul pe mână la loc şi încercă să se târască înspre fată, asemenea unui şarpe obosit şi nemâncat. Dorea să o folosească pe post de pernă, haha.Era moale, noh? Şi el avea nevoie de o pernă atunci. O persoană pernă, mai exact. În câteva clipe a ajuns lângă ea şi o trase de picior, făcând-o să se întindă şi ea pe spate, ca el, iar Byung Hun începu să râdă de parcă o luase razna complet. Îşi puse capul pe burtica fetei şi în clipa următoare apăru criminalul pe nume Guho, care se întinse şi el deasupra lui Byung. Se pare că Guho dorea să doarmă numai lângă el şi Dae, sau altfel va alerga prin tot apartamentul. Câine malefic ce e el...! Vrea să îi ţină până şi el aproape, după cum pare.
-Stai aici, îi spuse el calm şi o strânse mai mult, ca să nu o lase să se mişte într-un fel sau altul. Trebuia de pe acum să realizeze că se va trezi cu un genunchi în burtă sau fix acolo unde doare cel mai tare, şi câţiva pumni, palme, dar ah, îi plăcea la nebunie să stea aşa iar ea era mult mai bună decât o pernă. Uh, "bună" sună cam ciudat să descrie o fată ca Dae, totuşi. Dar avea dreptate! Era bună. Nici corpul nu era prea prejos. Avea forme frumoase. Oh, Byung Hun, de ce te gândeşti la asta fix acum...? Îşi muşcă buza şi ridică privirea către ea, îndoindu-şi buza inferioară şi îşi umflă obrajii. Te rog, te rog, te rog...! Prima şi ultima oară. A început să se roage de ea, pentru că sincer, nu dorea să se ducă să stea singur în sufragerie şi mai ales că îi plăcea să îi simtă căldura trupului alături de a lui, şi mai ales să îi audă bătăile inimii. Spera ca în curând să bată doar pentru el, pentru că începea să o placă. Nu a fost atrasă de vreo fată până acum şi încă îi era nou sentimentul acela de fluturaşi în stomac de fiecare dată când se apropia de ea. Se simţea şi bine dar şi ciudat în acelaşi timp. Avea un fel de gol în stomac atunci şi simţea câţiva fiori, iar el clar nu ştia ce se întâmplă cu propria persoană.
Guho se dădu jos de pe el şi se duse către fată, începând să îi miroasă mâna şi apoi dădu cu limba peste ea. OMG GUHO YOU PERVERT. Nu trebuia să se întâmple asta, oh nu nu. S-a strâmbat şi a ridicat capul începând să dea din mâini ca un disperat către câine.
-GUHO, perversule! Las-o pe Dae, las-o, las-oooo!! Văzând că Guho nu îl ascultă a început să ţipe , dar în final a ajuns să se roage de el să o lase pe fată în pace. Ba chiar se şi oferi să îi lingă mâna lui, dar nu pe a fetei.

Auchi . Se mustră de una singură în minte când fusese trasă de picior de către băiat . Meh , el nu ştie să fie mai blând cu fetele ? Sau e un alt moment a tipilor de treabă în care se dau mari şi tari şi duri . . . şi până la urmă nu reuşesc să pară de cât sado-maso . Yuh , gânduri stupide . Cum poate să-şi imagineze cineva că Byung ar fi , adică EL ar fi acel gen de băiat . Mai mult ca sigur că somnul e devină .
Se umflă în obraji şi se încruntă către băiat . Nu stătea bine ! Iar acum îi mai spune şi să stea fixă precum un bibelou . Nu , ea nu era bibelou . Are caracteristicile unui bibelou , dar asta nu înseamnă că e şi unul . Nimeni nu ar trebui să-i spună cum , când şi unde să stea . Mai ales tipul de faţă care a trezist-o la o astfeld e oră . Ops , staţi , nu el a trezit-o . El doar încerca să o scape de ceva şi mai groaznic . Motiv din care reiese că iar nu are nimic împotriva lui .
Pufăii nervoasă şi era exact pe punctul de a încerca să-l ridice pe byung de pe ea , asta până a început să se roage . Şi Doamne cât de adorabil poate fi cu acea expresie de căţel plouat . Prima şi ultima dată . . . Repetă în gând imediat după el şi ridică dintr-o sprânceană . Cam greu de crezut că e pentru ultima dată . Prima poate , dar ultima dată ? Dacă ar fi ştiut să se deschidă puţin mai mult în faţa acelor persoane speciale pentru ea , sigur i-ar fi arătat şi băiatului că nu va fi pentru ultima dată .
Oare e ceea ce pare a fi ? Guho tocmai a lins-o pe mâna . KJFGKGFJ A început să-şi vorbească codat până şi-n minte , abţinându-se să nu spună cine ştie ce tâmpenii . Perfect ! Acum are motive clare să urască animalele . Defapt ei îi plăceau animalele , erau pufoase , adorabile şi perfecte ca prieteni din cauză că nu îi auzeai cum comentează despre tine . Adora pisicile , câinii . . . pe care din clipa aceasta îi şterge definitiv de pe lista ei din inimioară . Poate nu pare cine ştie să fie linsă de un c'ine , dar yuuh ! Totuşi , e ceva ciudat , aiurea şi total neplăcut !
A început să dea din mână , scheunând precum un pui de căţel care era pe punctul să leşine de foame . Dar nici bine nu a început să se plângă de gestul câinelui căci Byung era deja cu gura pe animal . Câine . . . pervers . Ei asta-i ceva nou pentru Dae . E posibil ca animalul lui de companie să fie pervers ? Şi dacă e aşa , oare ce mai caută în apartamentul fetei ? Era sătulă de cei d ela conlţul blocului , de pe partea cealaltă a străzii , de cei din staţie şi de cei de la intrarea în Mall . Erau puţini , dar chiar şi aşa nu mai avea nevoie de un altul . De această dată câine în adevăratul sens al cuvântului .
- BYUNG ! E un biet câine , îl sperii , încetează ! sare în apărarea perversului care tocmai a lins-o pe mâna . E pentru prima dată când ia apărarea unei astfel de persoane , animal , una din astea două . Dacă tot s-a întâmplat să o lingă pe mâna asta este . Poate îi era foame sau o accepta ca prietenă - ciudat mod de-a face-o - . Mai apoi , vocea băiatului era precum un fluier lângă urechea fetei . Sună ciudat şi o deranjeajă mai mult decât spactacolul oferit de familia vecinului ce se află în următorul apartament . Oou spectacolul acela , avea parte de el tot blocul în unele nopţi , dar doar când nevasta moşului nu dorea să se culce cu el . Cred şi eu că nu dorea , mai ales cu unul care abia a ajuns acasă la două dimineaţa , plecat fiind încă de la amiază la bar . Ba chiar e ciudat că în noaptea asta nu a avut ocazia să le audă vocile sublime precum nişte viori cu o singură coardă , şi aceea pe punctul de a ceda . Îi lipsea sceneta celor doi vecini , însă Byung părea o replică şi mai bună a teatrului . Mai ales când vine vorba să se certe cu un biet animal .

A continuat să îl certe şi să ţipe, până când vocea dulce şi caldă a fetei interveni brusc, făcându-l să tresară, şi el dar şi Guho. Măi, ăştia doi chiar semănau. Pe bune! Ajung să tresară amândoi din acelaşi motiv, în acelaşi timp. Asta de relaţie câine-stăpân, nu? A încercat să se concentreze asupra cuvintelor fetei, şi ghici ce. Tocmai îi luase apărarea perversului care tocmai îi linse mâna?! Cum,cum, stai că nu-nţeleg. BYUNG ERA MAI BUN DECÂT GUHO!
-Yah, DAELI! Să înţeleg că ţi-a plăcut, noh? Whoa. Pot fi mai bun decât el! Nici nu ştia cum a ajuns să fie gelos pe un câine şi în clipa următoare îi zicea că poate fi mai bun decât Guho, care era un animal. Doamne, Byung Hun, you're really weird. For real. Ce demonstrase acum? Că are mintea unui copilaş mic care încearcă să fie mai bun decât un nene de douăzeci de ani.Şi chestia ce o făcuse mai apoi, probabil a pus capac la tot. Sunteţi curioşi toţi ce s-a întâmplat mai apoi, nu? Ei bine, îşi lipise buzele de pielea gâtului său, şi o muşcase, lăsându-i o urmă frumoasă. Îl luase valul rău de tot. Nici nu realizase că a ajuns să facă asta, dar când o făcuse, mamă, a prins o viteză către living mai mare decât cea a lui Guho! Se iţii uşor, lăsând să i se vadă doar capul şi îşi duse mâinile la gură, pregătindu-se pentru a fi alergat prin casă, aruncat de pe geam şi cine ştie ce gânduri mai avea ea.
-OMO, OMO!!! Îmi pare rău, euheuheuh. Îmi pare rău, enorm de mult. Doamne, scuză-mă! Nu am vrut să fac asta, adică, whoa. Am fost luat de val! Serios, nici nu am realizat când am făcut asta. Eram pe altă planetă. ÎŢI JUR. Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă.
Începuse să vorbească atât de repede încât abea dacă se mai înţelegea ce zice. Când era stresat şi speriat de consecinţe începea să vorbească super repede şi se panica. Whoa, dar chiar nu dorea să facă asta. Adică, de ce ar face-o? Acum va crede toată lumea că este ceva între ei şi probabil pe fată o va lua la întrebări multă lume din cauza urmei de pe gâtul ei, care părea că va rămâne ceva timp acolo. UGHJKDLSDFIHOŞSD. Nu dorea să moară de tânăr, okay? Se apropie încet de fată şi se opri în faţa ei întinzând mâinile în lateral.
-Bate-mă, dar nu mă omorî. Am două animăluţe de crescut şi vreau să o fac pe Mami mândră! A închis şi ochii, îndoindu-şi buza inferioară. Avea dreptate. Trebuia să îşi crească animăluţele în continuare iar pe Mami clar trebuia să o facă mândră, el dând la o facultate, însurându-se mai apoi şi făcând copii de ciocolată sau îngheţată. Dah, Mami dorea să aibă nepoţei cât mai repede, şi de fiecare dată când se întâlnea cu Byung îl întreba dacă nu a găsit o fată şi când are de gând să se însoare. Aish, Mami nu ştie că el atrage fete care sunt obsedate numai de banii [invizibili] şi aspectul său, iar imediat cum văd un alt băiat drăguţ fug după el? Mhm, poate că nu. Asta era naşpa. Mami trebuia să ştie astfel de lucruri despre fiul ei, nu Tati. Tati trebuie să ştie scorul de la meci şi cine joacă, amical sau nu, etcetera.
A strâns puternic din ochi, începând să se gândească unde îl va lovi fata, pentru a se încorda pentru a nu simţi durerea prea tare. Spera doar să nu îl lovească acolo unde doare extrem de tare, ci peste faţă, burtă, spate, picioare sau alte locuri. Sau, putea să îi lase acelaşi semn ca să fie chit, nu?

Mai bun decât un câine , evident că poate fi . Ce l-a apucat pe bietul Byung ? Tot ce face e să dea dovadă de . . . imaturitate . Mda , de parcă ăsta nu era punctul său forte ca şi până acum . Dar să fim serioşi , NU E EL MAI BUN CA UN CÂINE ? Sau , nu , nu-mi răspundeţi voi , cine ştie ce mai îndrugaţi pe-acolo . Păastraţi ideile pentru voi deocamdată .
- Cu siguranţă . Aprobă replica tânărului fără a realiza nici o secundă ce avea să se întâmple mai departe . Bine că ( , ) clopoţelul din ea a sunat imediat ce fusese muşcată . Ce ? Cum ? Asta a fost o glumă ?? Una proastă dacă răspunsul este da ~ Nu a fost atentă preţ de cinci secunde şi s-a trezit muşcată . De un animal mult mai rău decât Guho , Byung , şi mai sălbatic . Oh Doamne , cum se nimereşte numai cu astfel de persoane prin jurul ei ? E magnet pentru ciudaţi , pedofili , câini şi mai nou specia pe cale de dispariţie denumită şi ca " Byung " . Pe cale de dispariţie datorită fetei nu al altcuiva , nici vorbă de aşa ceva . Ea e cea care poartă cască şi armă cu ea în relaţia asta ca de la vânător la pradă . Parcă văd deja un întreg reality show cu ceea ce urmează să se petreacă mai departe . Se va vorbi despre Nanae DaeLi muuuulţi ani înainte începând din clipa în care i-o va plăti băiatului , ai pardon , adică speciei aici de faţă .
Cu greu îşi ridică o mână în dreptul gâtului şi se acoperă peste rană , deja auzindu-l pe specimenul din living cum îşi cerea scuze . Eh , la ce viteză a luat-o într-acolo ai spune că avea să erupă un vulcan . Bine că măcar ştie ce-i bine pentru el , iar pentru alţii zero absolut . " Iartă-mă , iartă-mă . . . " Unul îi era deajuns , dar de unde să ştie săracuţul animăluţ ? Doar era condus de mânie şi Dae ştie ce gândeşte când spune că l-ar fi iertat dacă ar fi făcut asta din frică . Frica de vânător , dar la ce folos ? A muşcat-o din gelozie , nervi că a ţipat la el , numai frică nu a fost în ceea ce a făcut mai înainte . Firar , că doare tare .
Strâmbă din buze şi dă să se ridice de jos . Numai ce-l observă pe băiat în faţa ei şi părea că . . . e gata de bătaie , deah ~ Oare cât de ciudată poate fi chestia asta ? Foarte , foarte ciudată . De ce s-a mai întors să-şi ia bătaie când stătea foarte bine în living ? Meh , animăluţ prostuţ ~ Şi extrem de adorabil aşa cum îşi aşteaptă sfârşitul acolo , cu braţele larg deschise . Of , l-ar fi îmbrăţişat numai de cât , lăsând toată scena de mai devreme la o parte ; ceea ce înseamnă că dă dovadă de prea multă drăgăleşenie , ceea ce e un lucru rău , deoarece animăluţul acesta din faţa ei ar putea profita de-acum de pe urma acestei nevinoveţii .
Apăsându-şi uşor pe rană a tresărit vizibil , simţind toţi acei fiori în întregul corp . Singurul lucru ce nu-l înţelege este de ce o doare în halul ăsta . Cunoştea sentimentul unei muşcături de gât , cât de rea , s-a mai întâlnit cu aşa ceva în provocările prietenilor ei unul contra altul , dar pe bune ; muşcătura lui Byung DOARE !
- Adu-mi aminte ca data viitoare să-ţi pun ţie lesă , nu bietului Guho . Întorcându-se cu spatele la el , se sprijină cu o mână de perete şi cu paşi grăbiţi se îndreaptă spre baie . Trebuia să se privească în oglindă , cine ştie , poate mai avea puţin şi se transforma într-un vârcolac , sau chiar vampir . Nu-i place nici una dintre variante , dar cum mereu tinde să se bage unde nu-i fierbe oala , e normal să o păţească .
Nici nu mai este nevoită să deschidă uşa băii , doar o împinge cu piciorul şi aprinde lumina . Aşezându-se în dreptul oglinzii analizează bine semnul care i-a rămas în urma colţişorilor de vampi-olac ai lui Byung . Arăta . . . adică se cunoştea tare , mult prea tare . În mintea ei deja începea să şi le imagineze pe prietenele ei punându-i tot felul de întrebări despre sălbaticul ei nou iubit . DOAAAMNE ! Mai mult ca sigur le-ar spune clar şi răspicat " e un adevărat animal ! " . Da , da . Iar atenţia fetelor era deja acăpărată de cuvintele ei . Pentru că dacă DaeLi îşi permite să vorbească aşa , înseamnă că avea dreptate . Şi devenea mult mai uşor de crezut , atunci când începea să povestească despre sălbaticul ei prieten în toate culorile şi jargoanele posibile , pe care nimeni nu le mai auzise rostite de fată până acum .
Acum pare o idee să iasă ca şi fulgerul pe uşă şi să se răzbune pe băiat . Sau poate că nu ! Nuu ! Ea ştie ce face , dacă nu a reuşit acum să i-o plătească , înseamnă că aşteaptă momentul potrivit ca să-l facă de râs sau poate mai rău .

Îi părea rău că făcuse asta, pe o parte. Uhum, doar pe o parte. Pe cealaltă se bucura că o mușcase, așa nu se va apropia vreun alt băiat de ea, nu? Inteligentule! Și devenea din ce în ce mai amuzant. Scena parcă era scoasă dintr-o dramă coreeană, fata și băiatul la început cicălindu-se și alergându-se, apoi ajung să se îndrăgostească. How cute. Eh, asta nu înseamnă că nu o va mai tachina vreodată, ba chiar dimpotrivă. Așa își permitea să o tachineze, iar acum... putea să se joace puțin cu ea, nu? Puțin mai mult. Mai ales acum că o tulise în baie și se uita în oglindă la urma care i-o lăsase el mai devreme și era mai mult decât mândru de asta. A făcut pași mici, și dintr-odată îș auzi cântând ba ”Gee”, ba ”Bankok city” sau ”Oh!” în timp ce se apropia de ea. Când e treaz la astfel de ore se comportă mai rău ca un nebun care-a evadat de la spital. Începuse chiar să și danseze unele părți pe care le știa și ajunse în final în spatele ei, privindu-se și el în oglindă. Drăguț ca de obicei, doh. Iar ea cu mușcătura aceea, aigo. A izbucnit în râs, dar se calmă imediat ce își puse mâinile pe șoldurile fetei, el lipindu-și corpul de al ei.
-I am still sleepy, îi spuse aproape șoptit, și în clipa următoare o luă în brațe, ridicând-o. Hm, ar cam trebui să continuăm ceea ce făceam înainte să intervină Guho, right? Pe bune, îmi e somn și oricum tu vei fi perna mea doar azi, deci trebuie să profit de șansa asta.
Dar nu o duse pe hol, tot pe jos, ci în dormitorul ei și o întinse pe pat, el venind lângă ea și reluă poziția de acum câteva minute. Mai explicit, cu o mână deasupra sa, strângând-o astfel în brațe lângă el și să nu o lase să se miște. Vă întrebați cum nu a apărut deja Guho? Ei bine, venise și el în dormitor, dar se oprise lângă ușă. Știa că o singură dată dacă mai intervine îl închide în dulap pentru câteva ore și e teroare pentru el să stea închis într-un loc.
A închis ochii, dorind să adoarmă cât mai repede. Se învârtise în toate modurile posibile pentur a-și găsi locul perfect, dar nimic. Își duse mai apoi capul pe pernă și nu, nu pe fată, dar brațele sale erau tot în jurul fetei și la fel. Nu mai putea adormi de nicio culoare. Groaznic. Soarele nici nu răsărise și el era treaz. Ughsadlkfșs. Nu e bine, tsk tsk. În final, s-a ridicat în fund, strângându-i ușor mâna fetei.
-Nu mai pot să dorm, murmură, mai mult pentru el și se ciufuli într-un mod foarte foarte extrem, părul său stând în toate părțile, dar tot arăta cute și adorabil. A întors lent capul către ea și o privi profund în ochi, de parcă o ruga să îi cânte ceva ca să adoarmă. Mda, era logic că nu mai putea să doarmă la câtă energie avea atunci. Dorea să cânte și să danseze întruna, de parcă mâine ar fi murit. Dar nu dansuri hip hop, de ălea de-ale trupelor de fete din Coreea, haha. Gen Secret sau So Nyuh Shi Dae. Și de fapt, în clipa următoare a început să cânte ”Shy boy” de la Secret, cu o combinație dintre partea lui Zico din ”Tell them”, la început zicând ”Bouncing girls” nu ”Boys and girls” cum era corect. Ah, nu mai făcuse asta de mult timp și îi era dor să se prostească altfel. Ultima dată când făcuse asta, era în jurul prietenilor lui și își prinse o șuviță de păr într-o codiță de cal, făcându-l și mai cute, dar unii de aici îl făceau gay doar pentru asta. Fucktards, în Coreea asta e definiția cuvântului cute. La voi definiția cuvântului cute ce e, hm? Nu răspundeți okay? Că oricum Byung o va ține pe a lui în continuare.
Imediat când termină melodia, luă o expresie serioasă și plictisită. Avea chef să se joace, orice lucru. Nu conta.
-Hai să facem ceva. A început să se plângă și își umflă obrajii, făcând niște ochi de cățeluș bătut.

Oh . Doamne . Vorbea serios ? Să continue ceea ce făceau înainte ? Asta a sunat atât de . . . pervers ! Deşi , ce anume făceau înainte ? Înafară de faptul că Dae era un fel de prizonieră pentru el . Prizonieră , cuvântul ăsta exprimă cel mai bine momentul dinainte ca animăluţul de Byung să o muşte de gât .
Ceea ce-i aminteşte că încă simte câteva mii de furnicături în corp , care deşi pe parcurs se agravează numai în dreptul rănii vizibile de pe gât , corpul încă şi-l simte amorţit . Şi stai , um nu ! Nu ăsta e motivul pentru care se simte amorţită de tot , adică clar nu e devină numai rana de pe gât . Iar comportamentul băiatului nu face altceva decât să fie de acord cu ea . O luase în braţe , o ridicase şi o duse în dormitor - FGJSDKŢŞŢŞÂÂÂI ce avea degând să facă ? Înţege că încă e adormit , dar serios . Acţiunile lui erau neplăcute şi deranjante pentru fată . Chiar se transformase în acel gen de om , agresiv şi ignorant . Urât de către fată , evident .
A fost plecată acolo în lumea ei preţ numai de câteva secunde şi deja se afla în dormitorul ei . Cu Byung care o îmbrăţişa . Mdeah , prima şi ultima dată , dar de ce se simte atât de prost ? Ăh , da . . . din cauza comportamentului lui , care s-a transformat foarte rapid . Iar acum nici el nu mai poate adormi la loc . Exact ce i s-a întâmplat şi fetei mai devreme în cameră , după ce evident a fost trezită tot de tip . Hua , staţi că iar bat câmpii aiurea ; rectific , ( din nou şi din nou , şi din nou ) NU EL A FOST CEA CARE A TREZIT-O . El doar încerca să o scape de coşmar . Meh , dar acum se vede prinsă într-unaltul , iar de data aceasta Byung făcea , în adevăratul sens al cuvântului , parte din el .
Îl simţi cum se muta de colo-colo , găsindu-şi o poziţie bună pentru a adormi şi a dat pentru un moment să se îndepărteze de el , dar fără reuşită . Ba chiar câteva momente mai târziu a început să-l audă cântând . Ce . . . ? Mai avea şi chef de muzică , după ce că o ţinea pe biata fată ca o prizonieră . Oare de ce i-ar păsa lui Dae că el nu mai poate dormi ? NICI EA NU POATE ! Dar nu i se plânge băiatulului . NU-i spune că urăşte modul în care a muşcat-o , nu-i spune că urăşte modul în care a dus-o în dormitor ( Uhh ~ asta a sunat la fel de pervers ca mai devreme ! ) , nu i se plânge în legătură cu modul în care o ţine în braţe , cu toate că nu e tocmai cea mai bună poziţie ( perverşilor , sigur v-aţi gândit la ceva anume pe-acolo ) în care ar putea fi ţinută .
- Asta e treaba ta . . . Mormăie imediat ce-i auzi ultima replică . Cu grijă se îndepărtează puţin şi se întoarce cu spatele la el . Se aşează cu capul pe pernă şi-şi duce mâinile la piept , jucându-se cu degetele , privind lung spre peretele din faţa ei . D`oah , ce perete interesant - câteva semnături acolo , câteva aici , nişte smilies.-uri desenate aiurea pe dincoace - până acum câteva minute nu credea că un perete din camera ei ( văzut veşnic ) va părea mai interesant decât chipul lui Byung . Nu , nu prea credea , dar orice e posibil deci . . . De ce n-ar fi aşa ? Doar pentru că înainte să o muşte de gât se comportase chiar frumos cu ea ? Noo , nu-i un motiv de-ajuns de bun , mai ales la ora asta şi în împrejurările de faţă .
- Îţi găseşti şi singur o ocupaţie , nu crezi ? Replică mai mult şoptit către băiat , gura fiindu-i acoperită aproape în întregime cu mâinile . Era aprope dimineaţă , cu aproximaţie 4 şi ceva - 5 dimineaţa , oare ce puteau face la ora asta ? Absolut nimic , defapt foarte multe , dar chiar şi aşa . Dae nu mai dorea să fie implicată în ciudăţeniile lui Byung . Somnoroasă , irascibilă şi total pierdută din cauza celor petrecute în ultimele câteva minute , cum ar mai rezista la cine ştie ce copilărie .

Nu era el genul care să se comporte aşa, dar totul se întâmplă din cauza lipsei sale de somn. Încă se miră cum de nu a început să râdă şi să imite un panda, căci aşa făcea de obicei. Acum, însă, se comportă mai ciudat şi asta clar e din vina lui Guho. El a început, duh. Dacă nu se trezea şi o lua către camera fetei, acum şi el era în living, ea aici şi dormeau fiecare în camera sa. Chiar atât de greu era? Nu, dar cum tentaţia e prea mare şi nu poate fi evitată în niciun fel, el a ajuns să stea cu ea, în dormitorul său şi cu câinele tot pe-acolo. Guho trebuie pedepsit sau altfel cine ştie ce ar mai fi făcut şi l-ar fi târât pe stăpânul său inocent undeva prin Narnia. Oh nu, Narnia e camera lui. Cum a putut face asemenea greşeală?
Nu credea că o răneşte într-un fel sau altul pe fată în acel moment; dar de fapt, nici nu prea îi păsa atunci. Era complet o altă persoană. Mai încolo va trebui să îşi ceară scuze mult timp, după cum se pare. Totuşi, parcă îşi mai revenise puţin după ce a auzit vorbele fetei; însă, somnoros era în continuare, aşa că se întoarse la fel ca fata, cu spatele la ea şi îşi aşeză mai bine perna sub cap. Care din păcate, nu era Dae. Uh, păcat. Îi părea rău acum, dar cum el nu-şi cere scuze de la nimeni pentru cum se comportă, nu o va face nici acum. Cel mai sigur, ea nu-l va ierta şi aşa, degeaba şi-a cerut iertare, nu? El aşa gândea, dar poate că fata ar înţelege că era totul din cauza lipsei sale de somn. Ce, ei nu i se mai întâmpla câteodată aşa? Hm, poate nu. Byung Hun era cu mult mai ciudat decât ea, cu siguranţă!
Începuse să murmure ceva într-o limbă cunoscută şi la un moment dat, a întors puţin capul către fată.
-Wae you so bad? Întrebă îndoindu-şi buza inferioară. În ochii lui, ea era rea şi distantă. El nu se comportase atât de distant faţă de ea, deşi în jurul altor persoane era rece şi abea dacă scotea un cuvânt, pe când cu ea, se ataşase mai repede şi era plăcut să piardă timpul său nepreţios cu ea. Măcar nu se mai simţea forever alone. O să ajungă la şaptezeci de ani să locuiască împreună cu douăzeci de pisici, asta era clar. Adică pe bune! Lui îi plăceau pisicile şi s-ar fi însurat cu ele. Sau nu neapărat cu o pisică, chiar şi cu un panda. Poate că de asta începuse să-i placă de fată, pentru că semăna cu un panda combinat cu o pisică. Pandomâţă? Oh wow, altă poreclă pentru Dae.Deja devine interesant, uhum!
A revenit la poziţia iniţială, cu spatele la ea şi închise ochii, sperând că o să adoarmă măcar acum, pentru câteva ore. Se gândea că se va trezi pe preş sau chiar la subsolul blocului, că la cum o ştie pe fată, o crede în stare. I’m serious. Ar fi putut face un show, dar, din păcate pentru ea, va avea mii de fani anti Pandomâţa cute. Nah, doar Byung Hun era băiatul ideal pentru oricare fată şi dacă ar dispărea, aşa, ca prin minune din cauza ei?! Ar fi ieşit cu scandal. Ba chiar, s-ar fi lăsat cu sânge. Lui îi era frică de sânge, okay? Nu suporta să vadă aşa ceva, deşi deseori îl putea gusta din plin din cauza faptului că îşi muşca buza excesiv de tare, până când îi dădea sângele. Era ca un fel de rutină zilnică pentru el. Devenise un tic! El avea multe ticuri şi dacă aş începe să le înşir, va veni două mii doisprezece şi o să moară fără să fi terminat. Oh da! Byung Hun crede în toată prostia asta 2012 cu toate că a căzut acest an, şi va fi sfârşitul lumii în două mii patruzeci şi... ăăă... ceva. Oricum, dacă nu murea din cauza nenorocitului ăluia de an, murea peste câteva ore din cauza fetei. Măcar să-i dea câteva minute pentru a se pregăti sufleteşte. Că nah, acum şi voi. Îşi părăseşte copii, familia şi prietenii care cu toate că sunt stresanţi, idioţi şi retardaţi, îi iubeşte. Numai cu ei putea să scoată orice fel de prostie pe gură şi apoi să înceapă să râdă vreo doi, trei stau şi se gândesc iar unul are pe chip expresia serioasă şi sexy asta însemnând că nu înţelege gluma. Mda, erau tot felul de specimene prin jurul lui aşa că nu t rebuie să mire pe cineva când îi întâlneşte.
S-a rostogolit, astfel ajungând cu faţa către spatele fetei şi da, adormise deja. Era deja pe o lume kawaii, cu mii de fete gyaru şi pisicuţe care au zâmbete pe feţe dar care îţi transmit că te vor omorî şi tot felul de fenomene ciudate care pot fi inventate numai de imaginaţia lui Byung Hun. Uneori, chiar şi el se sperie de ce are în minte. Îşi imaginează tot felul de lucruri ciudate, ochi scoşi căzând pe lângă el şi tot felul de idioţenii.