Don`t let this come to an end .

OOC Joi după-amiază , ora 14:10 ; " Ziua Ţestoasei "
BIC

Nu avea chef de ea , de prieteni , de ieşiri şi în nici un caz de repetiţii .
Cu gândul total îndepărtat , probabil acolo undeva la cum ar fi trebuit să lenevească toată ziua pe pat , trage cu ochiul din când în când pe geam . Afară era mult prea cald , după atâtea zile în care a plouat , tocmai astăzi s-a găsit ca soarele să-şi facă o aşa intrare .
Are ambele mâini încurcate în păr . Nu-i ceva nou întâlnit la dânsa . Zilele trecute a stat numai în casă , aşa că . . . nu prea s-a cuvenit măcar să-şi pieptene tufa de păr . Încearcă să şi-l prindă în două cozi ; ceea ce-i de-a dreptul . . . groaznic ! Într-o zi bună ajungea să i se spună că are peste şaisprezece - şaptesprezece ani . Dacă va avea părul prins în codiţe va fi tratată la linie de ceilalţi ca o puştoaică de zece ani .
Se enervează la un momentdat şi începe să-şi tragă cu forţă un elastic din păr . Foarte inteligent . O ţine în replici mormăite şi codate preţ de şapte minute , apoi reuşeşte să-şi descâlcească părul . De data aceasta mai atentă , i-a din faţa oglinzii o perie şi se pieptănă cu grijă . Încă douăzeci de minute pierdute de pomină .
Deschide şifonierul şi în mai puţin de trei minute se-mbracă cu o fustiţă , puţin peste genunchi , şi un tricou alb lung cu diferite simboluri coreene pe el .
Îşi ia o pereche de sandale negre în picioare şi iese pe uşă grăbită .

Nu îi ia mult şi ajunge în parcul de skateboarding , unde ar fi trebuit să se întâlnească cu prietenii săi . Se uită în stânga şi în dreapta dar nimic . Cu ochii ţinteşte ora de pe ceasul de mână . Întârziase doar cu vre-o patruzeci şi ceva de minute . Doar nu era ca restul găştii să termine repetiţiile .
Oftează de câteva ori şi hotărăşte să se plimbe puţin . Cine ştie , poate dă peste plozii cu ( , ) care ar trebuii să repete .
Nici bine nu se porneşte de la intrarea în parc şi primeşte un mesaj pe telefon . Şi-l scoate din unicul buzunar ce-l avea , la fustă , şi-şi caută prin căsuţa de mesaje continuând să se plimbe . Accesează ultimul mesaj şi se umflă în obraji . " NU MAI FACEM REPETIŢII . SU A SPUS CĂ AR FI PREA OBOSITOR ÎNTR-O ZI CA ASTA ! NE VEDEM , ALICE . " Îşi dă ochii peste cap , iritată de situaţie , şi continuă să meargă la nimereală pe lângă cei care se dau cu placa , butonând telefonul în speranţa să-i trimită şi un răspuns prietenei sale .
Mai merge câţiva paşi alene şi se vede cum alunecă pe spate . Şi nu ; nu are cum să fie o nouă mişcare de dans . Doar dacă mişcarea constă cumva în a pune piciorul pe-un skateboard lăsat la voia oricui şi căzătura de după .
- Oh . . . tu glumeşti !? Se plânge când observă cum trotuarul îi face avansuri . Pasiunea se poate observa şi între asfalt şi telefon , când micul obiect cu ( , ) carcasă albastră se făcu bucăţele din cauza impactului avut .

Gândurile sale erau complet date peste cap. Avea multe de făcut, dar cheful său era egal cu zero. În primul rând, ar fi dorit să doarmă și să lenevească o săptămână întreagă, fără să fie deranjat de cineva. Nici Guho nu făcea excepție aici. Deja se săturase de fiecare persoană care dorea să stea cu el. Se simțea prea bine singur, așa că, de ce ar încerca să stea cu cineva? Și când te gândești că fix atunci trebuia să se ducă în parc și să o învețe pe sora unui prieten de-al lui să meargă cu skateboard-ul. Dar ce era el? Profesor, cumva? NU. Abea dacă știa el să meargă pe el, d-apăi să învețe pe altcineva. Știa ce dorea, de fapt, nemernicul ăla de prieten al lui, numit Jisu. Să îl cupleze cu soră-sa. Plan nemernic. Nici că dorea să se cupleze cu soră-sa. Cum a mai zis-o, se simte perfect singur. S-I-N-G-U-R. Totuși, a hotărât să se ducă acolo și să nu o învețe el, ci altcineva. Nu dorea să se atingă de ea, nicicum.
S-a îmbrăcat în câteva minute cu o pereche de pantaloni lungi, ca de obicei, și un tricou alb, la gât fiind în formă de ”v”, astfel observându-se o mică parte din pieptul său. Nu prea mai purtase astfel de tricouri de ceva timp, și cum e foarte cald, a decis să se îmbrace așa. În final își puse și veșnicii teneși negri. Bun, era gata de plecat. A verificat dacă are telefon, bani și... și atât și a ieșit din apartament fără vreun regret. Nu îi păsa că fetei îi va părea rău că Byung Hun nu o va învăța să meargă pe skateboard, nu îi păsa că Jisu o să fie supărat pe el pentru asta. Nu îi păsa de nimic, mai pe scurt.
A ajuns în câteva minute în parc, și nu mare îi fu mirarea să o vadă pe puștoaică în față, îmbrăcată total neadecvată acestui ”sport”. Fustă, pe bune? Oh God... Oricum, probabil va pleca și va scăpa mai repede. A tras aer în piept și se apropie mai mult de ea. Pe chipul ei apărea un zâmbet din ce în ce mai mare, cu cât se apropia el. Își putea da seama ușor că ea îl place, dar de parcă i-ar păsa lui de asta. A dat din umeri și nu afișă nicio altă expresie, decât fața serioasă care o avea până atunci.
Ea tot încerca să vorbească cu el, dar Byung Hun nici că a scos vreun cuvânt, asta până când văzu o altă fată, tot îmbrăcată în fustă, căzând. Doamne, azi au fetele ceva cu fustele, sau ce? În fine, o împinse ușor pe puștoaică și se duse către fata care era pe jos. I se părea cunoscută. Probabil era fata din celălalt parc. Cea care dormea pe bancă. A schițat un mic zâmbet și se lăsă ușor pe vine, privind-o atent.
-Ești bine? a întrebat el, neschimbându-și nicicum expresia de mai devreme, dar în ochii lui se putea citi grija. Dacă era un băiat, nah, nu s-ar fi dus la el, dar din moment ce e o fată... îi pasă mai mult. Fetele, după părerea lui, sunt niște creaturi fragile.

Tresară forţat când se vede privită de mai mulţi tipi . Ce Doamne ? Doar nu era Shakira pe scenă , făcând o tumbă nedorită .
- Ăhh . . . Murmură şi continuă să se uite prin jurul ei . Analiză cu atenţie chipul băieţilor , nu păreau să aibă privirea ţintită cine ştie unde . Ba deloc , privirile lor erau joase , de parc-ar urmării nişte furnici pe asfalt sau au găsit aur pe el . Urmăreşte şi ea traseul parcurs de privirile celor din parc şi observă cum era în fustă . Care spre bucuria ei nu era cine ştie ce dată de la locul ei , dar nici în poziţia unui mod normal de-a purta fustă .
Mdah , sigur . De parcă n-aţi mai văzut lenjeria intimă a unei fete până acum . Gândeşte rapid şi îşi trage fusta încât să se acopere ce nu era nevoie să arate într-un astfel de loc public , niciodată . Îşi dă ochii peste cap şi plânge telefonul tocmai sfărmat .
- MATURIZAŢIVĂ GROZAVILOR ! Tună într-un final spre grupurile de băieţi ce păreau mai mulţumiţi ca nimeni altcineva de situaţia în care fusese pusă DaeLi .
Se plesneşte uşor peste frunte o podul palmei şi îşi lasă privirea în jos . Oftează . Era obişnuită să iasă în evidenţă , dar nu cu astfel de acţiuni atât de generoase cu băieţii .
Urăşte când e pusă într-o postură proastă , iar asta era una dintre ele . Ştie că dacă face vre-o greşeală publică e ceva epic . Dacă se gândeşte mai bine , tot ce face ea în public e epic în felul ei . Se putea şi mai rău , dar cum , momentan nu se poate gândi .
Şi-a suflat câteva şuviţe de păr a bretonului ce-i veneau în ochi ; semn clar cum că odată ce scapă de toată scena asta din parc , e nevoită să meargă la coafor . În surt timp aude şi o voce calmă a unui . . . tip . Mdeah , de parcă skateboarding-ul era numai pentru băieţi .
- Discriminare . Discriminare am spus ! Răsună replica ei împotriva băieţilor din parc , ca urmare a gândurilor sale .
Reveni din momentul său de " glorie " şi ridică privirea , analizându-l în acelaşi timp şi pe băiatul ce îi adresase mai devreme o întrebare .
- Ţi se pare că nu-s bine ? Ridică dintr-o sprânceană şi încearcă să facă pe tipa cea dură . Cam greu ce-i drept la aspectul său de fetiţă de zece ani , timidă cu nişte ochi ce nu exprimă nimic altceva decât întruchiparea inocenţei .

Erau amuzante replicile fetei care le spusese până în acel moment. Făcea pe dura, exact. Știa sigur că ea nu e așa de fapt. Nicio fată nu este atât de dură și înăuntrul ei. Oricât de dură ar fi la exterior, la interior era cea mai dulce posibilă. Și în plus, chipul ei o făcea să pară și mai inocentă și pe lângă asta, îi știa deja o slăbiciune. Îi era frică să stea singură noaptea într-un loc public. Dacă el ar fi fost în locul ei, ar face și el la fel, cu siguranță. Părea așa inocentă și micuță încât parcă avea magneți la pedofili. Și se mira cum de părinții săi o lăsa să se ducă singură noaptea prin parcuri. Sau poate ei nu șt- Hei, de ce îi pasă lui așa mult de ea? Ughh, nici măcar el nu știe.
-Tch, oarecum. Pari deranjat[ de multe lucruri, știai? Nici bine nu a terminat întrebarea, că o apucă de antebraț și o ridică de pe jos, luându-i și telefonul făcut bucățele de pe jos. Ce Doamne, că nu părea atât de grea încât să stâlcească în asemenea hal un telefon? El a căzut pe telefonul său de mii de ori și nu s-a făcut așa praf. A făcut ochii mari și îi dădu telefonul, privind-o destul de ciudat. Avea multe laturi fata. Una fricoasă, așa ca în parc, și una foarte dură ca acum. Era sigur că va găsi mult mai multe laturi pe parcurs.
A privit-o atent și își încrucișă brațele la piept. Era mai scundă decât el cu câțiva centimetri, dar tot trebuia să se uite la ea puțin în jos.
-Sincer, arătai penibil, îi spuse el și dădu din umeri. Dorea să îi mai zică (,) câte ceva, dar imediat fu lovit în spate de un pumn, urmat de un picior. Din cauza loviturii, ajunse să o împingă pe fata din fața lui, mișcându-se în același timp cu ea câțiva centimetri. Ce-a fost asta? se întrebă în gând și întoarse capul puțin, pentru a o observa pe puștoaica de mai devreme, care îl și plesni imediat ce se întoarse cu fața la ea. Ar fi lovit-o înapoi dacă nu ar fi plecat imediat, în fugă către ieșirea din parc. Și-a dus palma pe obraz, frecându-se ușor. Durea al naibii de tare, bruh.
-Acum arăt eu penibil, ugghhh... spuse mai mult pentru el și strânse tare din ochi. Nu se aștepta la asemenea lovituri puternice.

Nici nu apucase să-şi termină replica căci se trezi în picioare . Cu telefonul făcut omletă în mâinile băiatului . Nu părea cine ştie ce . Telefonul îl avea de mult timp . Aproximativ doi ani , deci foarte vechi , faţă de alţii care-şi cumpără orice model nou de telefoane .
Îi plăcea la nebunie cel pe care-l avea . Era simplu şi uşor de manevrat . Cu toate că avea câte şi mai câte zgârieturi pe carcasă şi ecran ; dar nu prea conta , nu-l folosea decât pentru un mesaj , două , sau să apeleze pe cineva de urgenţă .
Nu se dădea în vând după astfel de lucruri , cum ar trebui sau cum fac restul adolescenţilor de vârsta ei . Se gândea că de ce să-şi petreacă timpul butonând un amărât de obiect colorat pentru a vorbi cu cineva sau alte activităţi de acest fel , când se poate duce la acel cineva anume .
Se simţea mult mai bine în compania unei persoane reale , cu vocea pe tonalităţile momentului de faţă şi tot aşa mai departe . Dacă ar fi să stea butonând numai telefonul , nu ştie cum s-ar simţi , dar de parcă . . . ar vorbi de una singură .
Nu a mai fost atentă la majoritatea replicilor din partea tipului . Deja era pe alt tărâm , unul propiu . Nu-i stătea în fire să ignore atât de mult o persoană , dar împrejurimile în care se-ntâlnea cu acest băiat erau foarte ciudate .
Se simte împinsă , iar primul ei gând constă într-o întrebare pusă propiei persoane : Voi cădea din nou ? Priveşte fix în faţa ei şi nu vede decât tricoul băiatului şi cum pieptul acestuia se apropia de ea . Dacă are să cadă , măcar să cadă ea peste el , nu el peste ea . Cred că e destul de uşor de înţeles că ar fi ceva întradevăr mult mai convenabil pentru DaeLi .
Murmură ceva pe-nţelesul nimănui , defapt nici nu se crede că a auzit-o cineva , şi din instinct îl apucă pe băiat puternic de braţe . În dorinţa de a nu cădea , s-ar prinde de gâtul lui cu toate forţele ; asemeni o pisică ce nu mai dă drumul ghemului de joacă .
Priveşte într-o parte şi o vede pe fata care tocmai iese din parc cu paşi grăbiţi . Râde sec la cuvintele tipului şi face semn către cea care tocmai ieşise din parc .
- Hm , prietena ta ? Pleacă puţin capul pe o parte şi afişează un zâmbet tâmb , acţiuni urmate de ducerea mâinilor la spate şi încleştarea lor .

Era prea jenant pentru el să stea acolo. Doamne, fix atunci s-a nimerit puștoaica aia să îl plesnească și să-l lovească de parcă ar fi iubita lui, sau ce Doamne? Numai peste nebuni a dat în ultimul timp. A oftat și își ciufuli părul, apoi începu să se șteargă pe spate. A rămas o urmă foarte frumoasă a piciorului fetei. Pe tricoul ăla alb și frumos... Fuck you, bitch. Ups, Byung Hun, nu mai folosi cuvinte urâte. Avea să folosească mult mai multe imediat după asta, totuşi. Şi motivul e... băieţii de pe-acolo au început să râdă şi fetele şuşoteau. Oh, mai jenant de atât nici nu era. Trebuia să plece de acolo altfel va bate pe cineva. Nu, nu, nu pe... cum o cheamă? Eh, din moment ce nu ştie cum o cheamă, o să-i spună... Pedo bear. De ce pedo bear? Eh, pur şi simplu îi plăcea cum sună. Nu e ca şi cum ar caracteriza-o, sau ceva de genul. Pedofilă clar nu era. Sau... poate era? Iar urs. Hoho, nici de ăsta nu era deşi ar fi fost amuzant să o vadă îmbrăcată într-un costum de urs. Se va asigura că o va pune mai târziu să se îmbrace aşa. Ar fi un vis împlinit, gaiz.
Îşi întoarse privirea către Pedo Bear, în final şi se strâmbă vizibil când auzi întrebarea ei. Prietena lui fuga. Ea nu are faţă de Byung Hun. Uite-te la el. Acum uite-te la ea. Uite-te la el şi acum uite-te la ea. Ai prins ideea. Deci, fata aia nu are faţă de Byung Hun. Dacă e să-l întrebi pe el, nicio fată nu are faţă de el. Este el mai pretenţios când vine vorba de fete. Trebuie să fie perfectă acea fată. Bineînţeles, perfectă pentru el. Şi stai, stai. Nici măcar nu ştie cum ar trebui să arate fata ideală pentru el. Tot ce ştia era că trebuia să fie fată, atât. O fată. Simplă sau nu, nu conta.
-E urâtă şi mică şi clar nu e pe gustul meu. Îşi dădu ochii peste cap şi o lovi uşor peste degetul care arăta către fata de mai devreme. Pedo Bear nu e foarte educat, se pare. Nu ştie că nu se arată cu degetul? Tsk tsk, e needucat Pedo Bear, foarte needucat. Trebuie să îl înveţe nişte maniere, nu-i aşa? A chicotit din nou, şi îşi duse mâna la gură, astupându-şi astfel zâmbetul de pe chip.
-Are ea faţă de mine? Nu, deloc, a continuat şi îşi trecu mâna prin păr, ciufulindu-şi-l uşor. Deja nu mai ştia ce ar trebui să zică, şi în plus... ce i-ar mai putea zice unui Pedo Bear? Nimic, exact, nimic. Mai trebuia doar să scrie pe tricou "Nu hrăniţi ursul".

Se umflă în obraji când acesta îi dă peste mână . Îţi duce mâna în dreptul pieptului , privindu-l iritată .
- Să-nţeleg că mami nu te-anvăţat să nu dai într-o fată , no ? Domnu' Frumuseţe Totală Într-un Biet de Tine . Continuă să pună accent pe ultima sa replică , găsându-i o aşa zisă poreclă tipului . Da poreclă , că la nume nu se prea pricepea , plus că numele persoanelor sunt alcătuite din prenume , nume şi al doilea , al treilea prenume etcetera , etcetera . Nu are timp de aşa ceva acum . O poreclă scurtă ca Domnu' Frumuseţe Totală Într-un Biet de Tine slaş El era perfectă . Scurtă şi la subiect , caracteristic unuia ca băiatului .
La urma urmei cine se credea ? Să o facă urâtă şi mică pe biata fată care a plecat , plângând în cel mai josnic caz . De parcă ar fi el prinţul şarmant din văzduh , cu pelerină-n vând şi tufa de păr i s-ar scălda în razele soarelui auriu şi vântul parfumat de vară . Prăjituri ! Se mustră de una singură în gând , datorită educaţiei primite şi ceva pe-acolo . . . cum că e fată , nu-şi permite să vorbească urât de faţă cu ceilalţi .
Totuşi nu a fost prea frumos ce îndrugase mai înainte despre fată . După părerea lui DaeLi părea chiar drăguţă . Sau poate era astfel din cauza furiei şi asta nu suportă unul ca Domnu' Frumuseţe Totală Într-un Biet de El la o tipă ca aia .
În astfel de momente uită unde şi cu cine mai este prin preajmă . Se uită lung la băiat , dar privirea o conduce spre altceva . De parcă el nici n-ar fi în faţa ei . De parcă . . . chiar în momentul de faţă nu-i acordă lui atenţia necesară , care o plângea după un subînţeles al ultimei sale replici . Căci asta crede DaeLi că cerşeşte în astfel de clipe . Asta doar dacă nu e un narcisist în devenire . Sau poate un player ce nu îi e ruşine să se dea în vileag în public .
Oftează scurt şi ţinteşte cu ochii asfaltul . Păstrase o tăcere destul de lungă . Nu-i stătea în caracter , dar cu cineva ca D F T Î B E alături imaginaţie nu-i dă pauză şi calculează în gând numai scenarii ce se dovedesc neînsemnate până la urmă .

Asta era chestia, că el nu lovea fetele. A primit o educație bună de la părinții săi adoptivi. Încă de mic a fost învățat să nu lovească fetele și să le respecte cel mai mult. El nu prea a avut timp să stea cu fetele, așa că nu știa prea multe despre ele, cum reacționează și chestii. Mai devreme, întradevăr, dăduse dovadă că este needucat, pentru că o făcuse pe acea fată urâtă și multe multe altele. Dar, dacă el așa o vedea, asta e. Până și Pedo Bear era mai frumoasă decât puștoaica aia.
-Yah, dar nu te-am lovit tare del- Stai. Cum mi-ai zis? A făcut ochii mari și în clipa următoare a izbucnit în râs. Se pare că amândoi și-au pus porecle. Dar porecla lui era lungă! O să-l strige așa mereu? Ei bine, o să i se adreseze de acum în colo cu ”Pedo Bear”. Mult mai bine, așa. Sau poate... ar trebui să rămână secretă porecla lui. Nu era cine știe ce poreclă urâtă, dar poate fetei nu îi va plăcea și se va alege cu încă o palmă. Era viața lui în joc, totuși. Nu dorea să primească palme de la fete până la cincizeci de ani. Plus că atunci nici nu făcuse cine știe ce lucru. După părerea lui nu ar fi meritat șutul acela, pumnul și palma peste față. Doar o lăsase baltă pentru a o ajuta pe Pedo Bear. Era geloasă doar pentru atât? Pff, trebuia să facă mult mai mult. Sau nu. Cine-știe, poate puștoaica aia ar fi plătit vreo treizeci și ceva de gorile să-l bată și atunci s-ar fi îngropat singur, de viu. Nu prea era bun la bătut persoane, și nici să se apere. Byung Hun, dacă e să o iei așa, nu prea era bun la nimic. Poate doar la dans, și atât.
A continuat să o privească pe fată, și realiză că și ea făcea același lucru, dar parcă se uita prin el. Nici măcar nu-l mai băga în seamă. A mișcat mâna prin fața ochilor ei și își umflă obrajii, exact ca un copilaș mic.
-Mai ești aici? A întrebat el, și se lăsă ușor mai în jos, cât să ajungă la nivelul fetei, dar reveni imediat la poziția inițială. A scos un oftat, dând să se ducă spre o bancă pentru a se așeza, că nah, moșu' oboseşte repede. Dar nici bine nu ajunge în dreptul ei, că se trezeşte cu o minge în cap. Ce naiba? Oh, oh, bine că nu era o placă de skateboard sau o rolă, eventual o bicicletă. Oare s-a întors puştoaica aia? Cel mai probabil da, altfel, cine i-ar fi dat cu mingea în cap?
-Owwww, a început să se plângă şi îşi duse mâna către locul lovit. Presimte că va face un cucui foarte frumos. Trebuia să plece din parcul ăla cât mai repede, altfel, până diseară, va ajunge cu un picior rupt, o mână scoasă şi cu oasele îndoite. Era sigur de asta. S-a întors la Pedo Bear, fiind sigur că nu ea îl lovise. De ce ar face asta? Şi nici nu avea o minge măcar.
-O să mor, îi spuse printre dinţi şi în clipa următoare o apucă de antebraţ, trăgând-o după el într-un loc unde nu era multă lume. De fapt, erau numai nişte persoane trecute de cincizeci de ani. Oh, ce caută ei aici? Îşi lovi fruntea cu palma imaginară şi se opri în faţa ei. Nu mai dorea să stea în locul ăla şi nici pe ea nu ar fi lăsat-o acolo. De ce? Oh, chiar aşa. De ce? Pabo Byung Hun, îşi zise în gând şi oftă.
-Te rog nu întreba. Se referise la faptul că o trase până în acest loc, fără vreun motiv anume. Putea pur şi simplu să o lase acolo, dar nu, el a adus-o cu el.

A tresărit rapid când l-a auzit pe tip văitându-se , ţintindu-l imediat cu privirea . Cum ajunsese pe banca aceea ? Sau mai bine spus , cât a fost biata DaeLi în transă . Doar nu o fi aţipit cu ochii deschişi sau cine ştie ce altceva de acest gen . Ar fi imposibil , chiar şi pentru ea . Realizează că poate aţipi uneori în cele mai ciudate momente şi locuri , dar nu de data aceasta . Acum nu era obosită ca în celelalte dăţi ; nu a avut nici un antremanet de peste cinci ore ; aşa cum îi plăcea Su să o chinuie parcă numai pe ea . Şi de ce ? Doar pentru că pare mai moale . Ce stupid , chiar şi pentru cineva ca prietenul ei . Deşi nu se poate nega . Su e genul de băiat critic cu un ţel în orice face şi spune , nu se lasă baltă în faţa nimănui şi cu greu îl convinge cineva să nu mai facă pe şefu' . Asta dacă e într-o pasă bună , dacă are cineva chiorul noroc să-i vorbească când nu e în apele lui , atunci nu mai poate decât să se roage pentru el însuşi . Su ştie mereu cum şi pentru cât timp să pună la punct pe cineva , cu metode propii inspirate parcă din broşurile unor şcoli militare .
Se umflă în obraji şi îl observă pe D F T Î B E cum se apropie de ea . Prima reacţie a ei după ce un băiat s-ar apropia atât de mult ar fi , cel mai probabil , să-l lovească unde-l doare mai tare . Doar trebuie să arate tuturor celorlalţi tipi din parc cine-i şefa . Şi cu şefa nu te pui .
Chiar dacă avea să nu-l nimerească unde-şi plănuise , un pumn , doi sau un şut la nivelul mijlocului tot avea să întreacă loviturile fetei de mai devreme . De unde până unde rezumă toate astea ? Cred că e normal , esenţele tari se ţin în sticluţe mici ; faceţi şi voi legătura . DaeLi micuţa la pătrat egal cu . . . lovituri mortale kung fu , totul împărţit la lecţiile luate niciodată de kung fu , rezumă palme şi şuturi din plin ; aşa ca nişte mişcări tipice unei fete într-o luptă corp la corp cu o alta .

Se simţea strânsă de antebraţ şi nu era un sentiment tocmai plăcut . Era sensibilă şi nu spunea nega . Poate face pe şefa , pe dura şi multe alte personalităţi ce uneori nu doreşti să le vezi la cineva . Dar ca şi orice fată are şi puncte slabe , iar sub orice mască afişată de către DaeLi se află cu totul altă ea .
Ce face ? Păşeşte impulsiv în urma băiatului , cu toate că nu asta era dorinţa ei . Nici măcar nu protestează sau ceva asemănător , de parcă acum ar fi punctul culminant . Şi mintea ei iar pluteşte într-o lume paralelă cu realitate în care se află . Foaie după foaie , începe să deseneze în minte o întreagă scenă ca urmare a gesturilor băiatului . Îşi închipuie cum următorul lucru ce acesta l-ar face ar fi să o arunce într-o limuzică neagră , cu geamuri fumurii şi vre-o două maimuţe de cel puţin doi metrii de-o parte şi de alta pe bancheta din spate a maşinii ; unde mai mult ca sigur ea ar sta între cele două primate , aşteptându-l pe acel " Jet Li " al ei să o salveze .
Se rup rândurile imaginaţiei când âl aude pe băiat mormăind ceva . Descifrează cu greu cuvintele lui şi stâmbă din nas . Se oprise din mers , iar acum se aflau undeva . . . undeva departe de ochii celorlaltor adolescenţi . Preferă să fie oriunde cu oricine , numai cu Domnu' Frumuseţe Întruchipată de Faţă , nu . În primul rând , nu-l cunoştea , iar tot ce făcea el era ciudat şi oricum o făcea sau nu , o implica şi pe tânără , de ce ? Nu-şi poate da un răspuns în numele lui , asta-i clar . În al doilea rând era ciudat . Ciudat în cel mai adevărat sens al cuvântului . Plus , ori de câte ori DaeLi era acolo printre filele din mintea ei , el trebuia să dispară în cel mai misterior mod , la fel cum şi apărea . Ca o concluzie finală a tuturor , tipul e ciudat ! Dar nu pare ceva chiar îngrijorător , cel puţin nu e un nebun scăpat de la azil .
Cu mişcări rapizi îşi cuprinde obrajii cu ambele palme şi oftează scurt . Închide ochii , lăsându-şi capul pe o parte şi îşi aşează mâinile astfel încât să pară că ( , ) coatele i se proptesc pe o masă ; imaginară doar , că altfel nici nu se poate .

Era chiar curios de ce credea fata în acel moment. Era pierdută, parcă. Nici nu zicea nimic, dar nici nu făcea ceva. Era prea afundată în gânduri, şi fără să-şi dea seama, Byung Hun devenise la fel ca ea. Se uita la ea, cu o expresie serioasă, şi totuşi, după câteva clipe, a afişat un zâmbet micuţ şi aproape neobservabil. Crease atât de multe scenarii în gândul său, încât şi el se putea numi singur un "ciudat" în adevăratul sens al cuvântului. Da, el este ciudat. Face lucruri ciudate, gândeşte lucruri ciudate şi pe deasupra, are şi nişte idei supermegaextrahectaultra ciudate. I s-a spus des asta şi a început să creadă şi el asta, în sfârşit. Dar, dacă nu ar fi ciudat, nu ar mai fi Byung Hun, nu? Ar fi fost prea plictisitor dacă nu ar fi aşa cum e acum. Dacă e să o iei aşa, toată lumea era ciudată. Până şi Pedo Bear. Seriously. Adormise cu ochii deschişi mai devreme, sau ce? Nu auzea, nu vedea. Şi din cauza asta, aşa a devenit Byung Hun. Nu auzea, nu vedea. Deşi părea că se uită la ea, el nu o vedea. Vedea... Pur şi simplu în spatele ei. Copacii şi băncile. Era frumos locul ăla. Nu a mai trecut pe-acolo vreodată, deşi era ciudat. Când a ajuns prima dată aici, a fost prin tot oraşul, dorind să cunoască şi cel mai mic colţişor. Dar, cum a putut să treacă peste locul ăsta?! E un loc bun în care să se relaxeze, ascultând muzică la iPod şi să se gândească la "problemele" lui neexistente. Câteodată se întreabă ce fel de om este el, dacă nu are nicio problemă. La liceu totul merge bine, cu dansurile la fel, cu familia.. eh, nu prea, dar îl are pe Guho. Deci, totul la el merge bine.
Înainte mai avea câte o problemă, două, cu liceul, sau uneori a fost dat afară din câteva mii de restaurante pentru că a început bătaia cu mâncare. Momentele jenante ale vieţii, aşa le zicea el. Şi până la urmă, de ce toată lumea a trebuit să se ia după el şi să continue bătaia cu mâncare? Pentru că, dacă nu se luau toţi după el, plătea mai puţin, nu? Aşa a trebuit să plătească tot, iar părinţii lui deja o luaseră razna şi şi-aşa nu prea stăteau bine cu banii în acel moment. Asta tot din cauza lui, pentru că, a spart într-un magazin multe sticle de băutură şi pahare. Nu a făcut intenţionat asta, dar cum era un nene o gorilă prin raioanele din magazin, nu a avut unde să se dea la o parte şi nea' gorila l-a împins, el intrând cu totul în locul unde erau paharele şi sticlele de vin, astfel spărgându-se. Şi Doamne, erau al naibii de scumpe. Nici nu ştia de ce sunt atât de scumpe. Dacă se duce el la mamaia și ia vinul pe care îl are, devine cumva milionar? NU! Şi asta e ridicol. El are nevoie de bani, ca orice adolescent. Şi normal, şi părinţii lui. Ar face o afacere bună cu vinul, totuşi. Dar cine cumpăra vin, într-o sticlă de suc? Tch, nimeni, că idioţii din ziua de azi preferă vinul în sticlă neagră, cu hârtie d-aia sexy pe ea pe care scrie anul şi numele vinului şi alte detalii neinteresante pentru el. Ce, pe sticla de suc nu scrie data de expirare? Să se mulţumească şi cu atât, nu e ca şi cum toată lumea s-a născut pentru a fi vânzător de vinuri. El clar nu era născut pentru a fi vânzător de vinuri în sticle de suc sau de apă minerală. Eh, te gândeşti la sticle de ălea din magazin? NICI DE ĂLEA. El doar dorea să bea vinul de la mamaia şi de la tataia. Ăla era vin bun, maică. Nu ăla de la magazin, ăla era o făcătură. Zice asta pentru că nu a băut vin niciodată de la magazin. E criză, dom'le. Nu are bani. Doar nu face nimic pentru a câştiga bani. Cere părinţilor în disperare şi lol, ceea ce e amuzant, e că ei îi dau totul. E chiar ciudat, pe bune. Nici măcar nu îl întreabă unde pleacă, ce face cu banii, unde-i restul sau dacă are şi el o prietenă. A ajuns să se întrebe dacă părinţilor lui îi pasă de el aşa cum spun. Bine, poate lu maică-sa îi pasă mai mult, că lu taică-su nu chiar aşa mult. El e mai indiferent şi distant, dar ţine la Byung Hun. Îşi aduse aminte că atunci când era mic obişnuia să le spună că îi iubeşte, şi maică-sii îi spuse asta, iar ea îi zicea acelaşi lucru, dar când îi zicea patronului casei, el răspundea de fiecare dată cu: OKAY. Era ciudat, bruh. Şi tot timpul citea ziar. Ziarul era pe dos, okay? Deci nu ştiu ce citea, mai exact. Dorea să înveţe cum se scriu literele pe dos, sau ce? Şi ca să nu mai zic că taică-său nu ştie să gătească nimic şi când mami a plecat de-acasă pentru două săptămâni, Byung Hun a mâncat numai Nutella din cauza asta. Iar taică-său ce a mâncat? Portocale. Îi plac portocalele la nebunie. În baia sa pe pereţi sunt pictate portocale. I'M SERIOUS. Stai, de ce tot vorbesc de tatăl său? Patetic, foarte patetic. Ahem. Poate că seamănă cu taică-său... de asta e el ciudat. Din vina lui taică-său. Exact, exact. El e de vină pentru cum a ajuns Byung Hun. Şi obsesia lui pentru Hello Kitty e tot din vina lui tati. Nu ar trebui să zic asta, dar Byung Hun are lenjeria cu H.K şi perne tot cu pisicuţa asta adorabilă şi roz. Plus că în casă, când e singur sau nu, poartă tricouri cu Hello Kitty şi pantaloni la fel. Adoră pisica aia şi numai el şi tati ştie asta.
A scuturat capul, alungându-şi orice gând despre vin, tati, şi pisici, privind-o pe fată, de data asta. Deja devenea awkward. Sau nu... A devenit aşa de mult timp. SRSLY. Nici el, dar nici ea nu mai zicea nimic şi se uitau unul la altul de parcă ea l-ar fi văzut pe Batman şi el pe Prinţesa Aurora. Doamne, îi plăcea şi de prinţesa asta.
-Uhm... vrei să... bei un suc, sau... uhm. Vrei o îngheţată? întrebă în final, neştiind ce ar trebui să zică pentru a intra în discuţie cu fata. Nu mai dorise să intre într-o discuţie cu vreo fată până atunci, dar Pedo Bear părea de treabă şi ar fi fost o prietenă bună, una amuzantă cel mai probabil cu care ar fi râs mult timp. Plus, asta era şansa lui să cunoască o fată şi să vorbească [,] cu ea.

Priveşte în stâga şi în dreapta . Nu e nimeni cunoscut nici măcar o prietenă . Pare că a fost singura anunţată târziu de reprogramarea repetiţiei . La naiba ! Îşi muşcă buza inferioară şi-l priveşte cu coada ochilor pe tip . Nu părea tocmai pe Pământ , mai degrabă pe Marte . Ochii lui nu sugereau nimic decât un abis , era la fel de pierdut în gândurile lui cum era DaeLi în cea mai mare parte a timpului . Dar nu consideră toate acestea un defect . . .
Ea n-a fost niciodată copila din cine mai ştie ce familie preacunoscută , cu jucării de câteva milioane şi o garderobă invidiată de toţi ceilalţi . Nu , a fost o copilă normală , Ba chiar îşi aminteşte cum maică-sa o certa din cele mai stupide lucruri . Iar în cele mai multe cazuri acestea făceau la referinţă la cum îşi prinde părul , cum merge pe stradă şi alte stupizenii . De parcă aveau vre-un rost pentru DaeLi . Nici acum nu realizează ce dorea mama ei defapt şi de drept de la dânsa . Era mereu obligată să aibă părul prins într-o coadă , perfectă , de cal sau un coc precum un stup de albine . Sau paşii să-i fie uşori şi calmi ca cei a unei balerine . Şi dacă nu era aşa maică-sa o pedepsea în cele mai neglijabile moduri , pe care nici nu vrea să şi le mai amintească .
Şi da ! Existau acele fete de la lecţiile de balet ce o invidiau , dar de ce ? Probabil nu ştiau la cât poate fi supusă de maică-sa acasă , când e ascunsă de ochii lumii . Fetele credeau că are bani şi că o duce mai bine ca nimeni alta , are talent înăscut datorită mamei ei . N-a fost deloc aşa , dar recunoaşte că în public apărea de barcă ar fi avut totul . Pe atunci pentru ea totul însemna viaţa ; tot ce are şi ce nu are . Nu a vrut niciodată să dea înapoi pentru prostii minuscule , dacă avea ocazia de a încerca ceva , o ducea până la capăt , chiar dacă uneori îi mai şi displăcea . Aşa s-a învăţat de mică , să treacă peste realitate fără un anume aspect , o anume personalitatea sau avuturi .
Deşi cu timpul a început să împletească realitatea cu ficţiunea , nu se consideră o rămăşiţă a vieţii . Are doar imaginaţie şi realizează că o poate ajuta în multe cazuri , chiar dacă asta îneamnă să fie captivă într-o tăcere absurdă preţ de câteva minute când e cu cineva de faţă .
O tăcere surdă apăsă distanţa dintre cei doi . Tăcerea . Cât o urăşte când e în preajma cuiva . Nu i-a plăcut niciodată să-şi ţină gura când e de faţă cu o persoană , chiar şi un animal sau plantă . Faptul că o mai vedeai uneori că vorbea singură , asta e cu totul altceva şi cu siguranţă vorbea cu prietenii ei imaginaţi . Moki Planta şi alţi câţiva prieteni de-ai lui . Aşa e , Moki e un el . Are frunze verzi ca primele fire de iarbă ieşite primăvara şi o floare ce parea că a suferit o mutaţie , semănând cu un trandafir , împletit cu o lalea şi narcisă . Uneori propria ei imaginaţie o speria , dar Moki era ca jumătate din ea . Nu avea de ce să-i fie frică de el . Răspundea , evident , ceea ce gândea DaeLi şi nu spunea ceva greşit niciodată , mereu avea replici pregătite pentru fată .
În plus , Moki Planta nici nu trebuia udată , era un prieten adevărat . Imaginar , dar adevărat . Nu vorbea cu el tot timpul şi mai ales nu în public , astfel cei din jur ar fi crezut-o şi mai ciudată decât pare a fi . Însă Moki Planta i-a spus odată că din cauza aparenţelor sale nu ar trebui să-şi facă griji dacă vorbeşte cu el , toţi vor crede că e doar o puştoaică de nouă-zece ani cu un prieten imaginar , sau care nu e prea băgată în seamă . Hm , prima prostie spusă de Moki . Se pare că el nu ştia că lui DaeLi nu-i plac astfel de comentarii cu referinţă la aspectul său copilăresc , iar ceea ce a făcut Moki a deranjat-o mult şi s-a supărat . Şi cum bineînţeles nici o supărare nu trece ca vântul prin crengile copacului , la ea , a ţinut destul de mult şi nu a mai vorbit cu Moki preţ de câteva săptămâni bune . Se credea tot mai singură şi cu toate că Moki Planta îşi ceruse scuze de cel puţin şaizeci şi opt de ori , tânara nu a acceptat decât cu mult timp de la ultima scuză a plantei .
Acum e mai stabilă . Moki ştie ce să spună şi ce nu , şi mai ales şi când e nevoie să-şi facă apariţie .
Cât timp gândul fetei e la prietenul ei Moki , nişte cuvinte şuşură pe lângă ea . Nu a înţeles de prima dată aşa că-l priveşte insistent pe băiat . Auzise destul de clar cuvântul " îngheţată " . Dacă era o invitaţie la îngheţată îi venea uşor să accepte . Însă putea deasemenea să fie o întrebare de genul " Ai citit cartea intitulată Planeta îngheţată ? " , ceea ce ar fi fost ciudat , dar e doar un singur exemplu a câtorva contexturi în care poate fi folosit cuvântul " îngheţată " . Pe scurt , nu ştia deloc ce întrebare i se adresase , iar tăcerea ce o împrăştiase de ceva vreme era destul de neplăcută . Ei doi , faţă în faţă , stând ca două statui de ceramică . O privelişte cu adevărat greu de uitat .
Îl privi cu coada ochilor pe băiat şi aprobă scurt din cap drept răspuns la întrebarea acestuia . Vă amintiţi cum am precizat că nici măcar nu ştia întrebarea ? Ei bine , aşa e , cu toate că întrebarea încă dădea din aripi pe lângă DaeLi , nu-i ajunsese undeva la urechi , nici măcar în şoaptă . Aprobă toate acestea dorind a rupe puţin liniştea de mormânt aşezat peste cei doi .
Fără să se pună la socoteală urletele şi ţipetele tipilor care undeva la câţiva metrii de ei se dau cu placa . Şi parcă s-ar afla într-o pădure , nu un parc , loc public . PUBLIC ! Să fie clar . Există reguli pentru aşa ceva . Cel puţin aşa ar trebuii . Reguli precum să nu lăsaţi placa de skateboard pe trotuar , se poate împiedica DaeLi ! O altă regulă bună ar fi cea cum să nu se urele ca-n " Cartea Junglei " , sau adolescenţii să dea pic de educaţie de faţă cu restul grupurilor şi să nu facă pe-a Tarzan de faţă cu alţii . Cel puţin asta-i viziunea unei fete ca DaeLi ; nu s-a gândit niciodată să participe ca ( , ) viitor candidat la preşedenţie , dar nimeni nu ştie ce-i rezervă următoare zi . Ar putea fi chiar adorată de alegători , în plus . . . o regulă în constituţie precum " Nu vă badeţi joc de aparenţele Domnişoarei Preşedinte . " ar fi mai mult ca bine venită şi folositoare pentru tânără .

Fata nu îi răspunse imediat la întrebare. După cum părea, şi ea era afundată în gânduri. Doamne, ce se mai asemănau. Parcă zici că erau gemeni, whoa. Se întreba cum vor ajunge ei doi mai apropiaţi, prieteni, dacă ei continuau să nu scoată niciun cuvânt şi să stea aşa, doar să se privească. Era destul de ciudată relaţia lor care o au acum. Străini nu erau, dar nici prieteni nu se puteau numi. Şi nici duşmani nu erau. Era clar că va dura ceva timp până când se vor împrieteni de-a dreptul şi vor putea ţine o discuţie normală. Sau, nu neapărat normală. Orice fel de discuţie ar fi fost bună în acel moment. Nu contează cum era. Normală, ciudată, aiurea, nu conta.
A început să se gândească de unde ar putea să-i ia îngheţată. Nu putea să întrebe şi el altceva. Gen... vrei nişte apă de la ţâşnitoare? Numai o ţâşnitoare era în jur. Dar dacă tot îi zise de îngheţată, nu trebuia să mai dea acum înapoi. Îşi aduse aminte că era un magazin numai cu îngheţată puţin mai încolo, dar oare... avea bani? Ştia că îşi luase portofelul, dar de obicei portofelul său e gol puşcă, de parcă zici că Guho îi fură pe toţi să se ducă să bea vin de la magazin, că nah, Regele Guho numa' de la magazin bea vin. Nu degeaba e rege.
Îşi scoase foarte puţin portofelul din buzunar şi îl privi atent. Să-l deschidă, să nu-l deschidă? Dacă ia vântu banii când îl deschide? Lasă, că dacă nu are bani, o să-i zică ei să plătească. Haha, ar fi amuzant.
-Okay, să mergem, îi zise şi a afişat un zâmbet tâmp pe chip, care dispăru imediat ce începu să meargă către acel magazin. Începu să se gândească ce îngheţată să-şi cumpere. De căpşuni? Oh da, cât mai adora îngheţata de căpşuni. Asta până când i s-a făcut rău de la ea şi a vărsat o zi întreagă, dar a doua zi a început iar să mănânce îngheţată de căpşuni ca un animal. Exact ca un animal. Ca un urs, chiar. Apoi a început să mănânce îngheţată de vanilie, dar i s-a făcut rău şi mai tare de la ea şi nu a mai pus gura pe ea. Şi-ar fi luat una cu ciocolată, dar... dacă i s-ar fi topit şi ar fi căzut pe tricou nu ar fi arătat chiar aşa frumos. Trebuia să ia una albă. DE LAPTE! Poate aia dacă va cădea pe tricou nu se va vedea aşa mult. Dar... lui nu-i place îngheţata de lapte. Are gust de... lapte. Dar cu toate că lui îi place laptele, îngheţata cu lapte nu. Nu are gustul chiar aşa de bun. Oh Doamne, o să îşi ia una lungă cu mii şi mii de arome, deşi probabil lumea s-ar uita extrem de ciudat la el, asta din cauza formei îngheţatei. Tch, oameni perverşi. E doar o îngheţată, fraţilor. Nu e ca şi cum ar fi altceva. Şi trebuie să recunoască toată lumea că măcar o dată în viaţă au mâncat acel gen de îngheţată. E chiar bună şi lui nu-i pasă ce formă are. Dacă îi place gustul, poate să fie şi în formă de... uhm... NU CONTEAZĂ! Poate să fie în formă de orice. Gustul e cel care contează. Nu ar fi zis asta acum câţiva ani. Îşi lua îngheţata după formă. Îşi lua de obicei o îngheţată în formă de Rilakkuma, sau Hello Kitty. La Hello Kitty dădea o surpriză, gen o jucărie mică mică sau un abţipild. Oh, televizorul din camera sa era plin pe părţi cu abţipilduri cu Hello Kitty sau cu Scooby Doo. Sincer, el şi acum se uită la Scooby Doo. Şi la Spongebob. Spongebob e genial, măi. Şi Scooby Doo la fel, dar Spongebob... ah... îl adoră.
-Ce fel de aromă preferi? a întrebat-o pe fată, fiind deja foarte aproape de acel magazin şi îşi băgă mâinile în buzunar, privindu-şi tricoul alb pentru ultima dată. Cine ştie când îl va mai vedea aşa alb. Poate niciodată. El de fiecare dată când a mâncat îngheţată s-a murdărit. Era ca un copil mic. Pe faţă se făcea plin de îngheţată şi la fel şi pe haine. Mai ales pe mâini. Odată i-a curs aşa mult îngheţata încât se făcuse până la cot de ea. Era negru pe mâini de parcă ar fi intrat în noroi. Şi hainele lui erau varză. Dacă puneai un copil mic mâncând îngheţată lângă el, nu era nicio diferenţă. Erau egali. De fapt, multe persoane încă îl consideră pe Byung Hun un copil, asta pentru că încă se uită la desene, noaptea doarme cu un ursuleţ gigantic în braţe, şi câteodată, prin somn, îl mai loveşte, vărsându-şi nervii pe el, la MCDonald's îşi cumpără Happy Meal şi face scandal dacă nu îşi primeşte jucăria, mănâncă iaurt cu bomboane, se joacă [,] cu copii mici cu maşinuţele şi este fascinat de ele enorm. Pe deasupra, în camera sa sunt numai ursuleţi de pluş, maşinuţe şi multe multe jocuri. Bine că are două camere, căci altfel ar fi fost caracterizat ca un copil de şapte ani crescut cam prea mult.
După câteva minute, au ajuns amândoi în faţa magazinului, care părea a fi închis la prima vedere, dar dacă se ducea mai aproape, putea vedea că e deschis. Oh Doamne, am venit aici degeaba? se întrebă în gând şi oftă lung, dând să se întoarcă, dar apoi îşi aduse aminte că a fost păcălit de atâtea ori de acel afiş pe care scria: ÎNCHIS. OH NU, E DESCHIS. Îşi băteau joc de clienţi sau i se părea lui? Nici nu se mira că majoritatea citeau numai primul cuvânt şi o luau la goană. Se pare că proprietarul magazinului ăluia nu se învaţă niciodată. Să vezi ce o să se oftice când nu va mai veni nici clientul lor fidel - Lee Byung Hun.
A deschis uşa fetei, lăsând-o pe ea să intre prima, ca un gentle-man ce e, sau care încearcă să fie. Dorea să dea impresie bună, nu? Totuşi... era o fată şi orice băiat s-ar da cocoş în faţa uneia. Aşa făcea şi el. Bine, el era un gentle-man, aşa că nu trebuia să se mire la gesturile lui. După ce fata intră, făcu şi el la fel şi se duse întins către locul unde se aflau miile de îngheţate.
-Te vreau pe tine, pe tine, pe tine, pe tine nu, pe tine, pe tine, ewww, pe tine , pe tine şi... pe tine, spuse el arătând cu degetul către mii de feluri de îngheţate. Erau toate bune, serios. Şi el le dorea pe toate, dar bineînţeles, portofelul său era cam gol şi nu îşi permitea atâtea îngheţate. În final, a ales o îngheţată cu ciocolată şi cu căpşuni. Părea bună şi deasupra, era în formă de Hello Kitty. Se pare că s-a dat de gol şi fata i-a aflat obsesia pentru Hello Kitty. Dar ceea ce l-a dat şi mai de gol a fost vânzătorul care a zis:
-Oh, iar cu Hello Kitty? O să te însori cu Hello Kitty, măi!
Nu a îndrăznit să zică ceva, ci doar şi dus mâna la frunte, prefăcându-se că începe să i se facă rău deja. Alt moment jenant al vieţii.

Primi şi aprobarea băiatului . Cu paşi mărunţi şi grijuli începe să păşească în urma lui . Nu dorea să fie în faţă şi nici în dreptul lui . Erau multe persoane cunoscute pe stradă . Vecini , rude de gradul al şaisprezecelea , prieteni , foşti colegi şi tot aşa mai departe . Dacă era văzută cu un tip ca Domnu' Frumuseţe-ntruchipată de Faţă , s-ar fi ales cu zeci de-ntrebări din partea acelor persoane . Şi serios vorbind ; cine ar avea chef să răspundă la întrebări sau replici de genul : " E cu tine ? " , " Îi ştii numărul de telefon ? " , " DaeLi !! E prea mare pentru tine ! Îl iau eu . " Gosh . Poate alte fete , dar nu ea . Ura să fie interogată de ceilalţi . Chiar şi când apucă să facă o gafă . Obişnuia s-o spună direct că e vina ei , fără i se mai adresa vre-o întrebare anume . Aşa era ea , cu gura înainte , dar fată cuminte . Iar prietenii ei ştiu de ce .
Nu obişnuieşte să fie în preajma unui singur băiat , fată da , dar băiat nu . Cred că motivul e şi evident , datorită sensibilităţii ei şi . . . poveştile de " adormit copii " ce le stârneşte când nu cunoaşte bine pe cineva . Dar nu s-a plâns niciodată . Preferă să stea cu grupul , atunci i se pare şi mult mai interesant , decât atunci când sunt doar două persoane . Uneori nici nu au ce discuta dacă-s numai doi oameni , unul lângă altul , unul după altul sau unul peste . . . aţi prins ideea ! E mai uşor să deschizi subiecte de discuţie în grupuri decât cu o o singură persoană şi punct .
Ce aromă prefer ? Se vede întrebată de către băiat şi repetă de vre-o cinci ori , încontinuu , întrebarea în gând . Chiar , ce aromă preferă ? De-obicei nu e atentă la ce dulciuri îşi cumpără . dacă ar fi după ea , ar lua de pe fiecare raft , punguţă după punguţă , totul . Îngheţata nu e o mare pasiune pentru ea , dar când îi e poftă nu s epoate abţine şi ar da orice pentru una ; dar nu şi în cazul de faţă . Cu toate că afară sunt cel puţin treizeci şi ceva de grade , nu prea are chef de îngheţată . Dar a acceptat invitaţia Lui , nu ? Te-ntrebi cum . . . Urât e să nu accepţi invitaţia cuiva . Să mai menţioneze şi faptul că el plăteşte ? Sau nu a înţeles bine DaeLi . Oricum , deja îşi ştie planul . Plăteşte el , e totul ok ; plăteşte ea ( după ce că tot el a invitat-o ) , atunci Domnu' va avea o nouă coafură şi ce sexi va arăta cu ea .
- Vanilie . Murmură răspunsul la numai câteva secunde după ce i s-a pus întrebarea . Părea că a trecut mai mult , dar nu făcuse decât câţiva paşi , deci n-a mai ezitat chiar mult în legătură cu răspunsul . Tocmai îi spusese tipului că-i place vanilia , şi nu-i adevărat ? Adora vanilia . Adică pe lângă aroma de fistic , era singura aromă ce o îndulcea cât de cât . Cât despre restul aromelor , precum ciocolata , fructele de pădure sau căpşunile , n-o fac decât să arunce îngheţata la coşul de gunoi , imediat ce iese din magazin cu ea din mână şi-i desface ambalajul . Erau nişte arome ce-i conveneau numai în bomboane sau prăjituri , dar nu şi în îngheţată . Poate din cauză că păreau mult prea " artificiale " .
Îl observă pe băiat cum îi deschide uşa . Cum să refuze un gentle`man ca el şi de această dată ?Trecuse pragul uşei şi intră în magazin , dar nu înainte de a trage repejor cu ochiul pe micul banner de pe uşă ; imediat ce a citit şi textul a strâmbat ironic din buze . Care e deşteptul care scoate vre-un profit dintr-un magazin ca acesta , când pe banner scrie clar " ÎNCHIS. OH NU, E DESCHIS " . Adică . . . cine mai stă să citească restul cuvintelor după ce vede clar ÎNCHIS ?
Ajunge în dreptul vitrinelor unde erau expuse aromele de îngheţate . La fiecare denumire descopereai o nouă culoare care mai de care . Se plimbă atent cu ochii peste aromele d eîngheţată d ecare nu mai auzise niciodată până acum , încercând să dea de ceva ce începe măcar cu VAN , şi poate se termină şi într-un ILIE .
- Nici nu ştii cât mă încântă faptul că te-ai oprit înainte de-al indica şi pe vânzător . Şi era adevărat . De astfel de momente are parte doar odată în viaşă . Nici nu ar fi crezut că un tip ca el ar face o aşa scenă în faţ unor biete arome de îngheţată . La personalitatea băiatului nu e de mirare că DaeLi se simte tot mai bine în pielea ei . Până şi ea o lua uneori pe cărare în faţa unor dulciuri , dar nu aşa ! Nu cum a făcut el !
Începe să râdă slab când vânzătorul i se adresează băiatului . Era amuzant , nu ceva de care ar trebui să râd . E o diferenţă ! Oare câte fete n-ar da orice să găsească un tip care ştie să recunoască întradevăr ce-i place ?! Vă spun eu , suuuute ! Deşi dacă stăm şi ne gândim , deducem că se va însura cu Hello Kitty , no ? Ce pierdere pentru sărmanele fete .
Se ciufuleşte cu o mână în păr şi indică cu degetul un model de îngheţată . Părea a fi . . . o literă , cheia sol , sau cine mama naibii o şti acum . Arăta a vanilie , deci nu avea degând să stea prea mult pe gânduri . Oricum ar fi arătat , dacă era de vanilie , era acceptabilă . oar nu avea acum să ia toate aromele la rând şi să-l întrebe pe vânzător din secundă în secundă : " Aceasta are vanilie ?! , " Aceasta ? " , " Dar aceasta ? " . Nici vorbă de aşa ceva . Nu acum . Nu aici . Oricum mai erau vre-o două persoane în magazin . Pun pariu că se aşteptau la o scenă şi din partea ei , motiv potrivit pentru a-i da afară pe cei doi . Nu avea să facă aşa ceva ; nu avea nici chef , nici " materialele " potrivite . Pe scurt , de ce s-ar da în spectacol pentru nişte necunoscuţi ? Măcar de s-ar alege cu ceva , şi nu cu şuturi de la spate . Ar fi putut pur şi simplu să se suie pe o vitrină şi să treacă de partea vânzătorului , dar nu a uitat ! Nu a uitat că poartă fustă . Nu e ca acele majorete ce fac unu-doi tumba înainte , tumba înapoi , tumba peste tot , fără să le pese că se expun în toate culorile . Oricum era , îi convenea să fie neutră . Dacă putea fi , dar nu , datorită faptului că umblă cu el o face să iasă în evidenţă oricum ar fi , că vrea sau nu .

Deci fetei îi plăcea vanilia. Exact opusul lui. Lui nu îi mai plăcea vanilia de când i s-a făcut rău. Şi asta s-a întâmăplat acum vreo zece-unsprezece ani. Când era mai mic mânca îngheţată non stop. Şi iarna mânca îngheţată. De fapt, el mânca îngheţată în orice anotimp. Frig sau cald, el mânca îngheţată. Lucrul bun era că o şi primea. Părinţii lui puteau să îi spună că nu are voie, sau ceva de genul. Putea să răcească, şi a răcit, de fapt. El a răcit de multe ori. Anul acesta a răcit de şase ori. Anul trecut a răcit de vreo trei ori, dar când era mai mic era răcit non stop. Se făcea bine, iar răcea, şi tot aşa. Crezi că numai din cauza că mânca multă îngheţată? Ei bine, NU! În fiecare iarnă bătea un pariu cu nişte prieteni de-ai lui, şi el pierdea de fiecare dată, trebuind mai apoi să se ducă în boxeri în zăpadă. DOAR în boxeri. Şi să fie lovit cu bulgări, să se rostogolească prin zăpadă şi să facă multe chestii care un băiat normal nu le-ar face. Era destul de greu pentru el să facă toate alea, dar cum nu dorea să arăte că e un laş, a îndurat totul. De asta şi acum era foarte obişnuit cu frigul. Ba chiar, îi plăcea mai mult când era frig. Îi plăcea acea căldură care i-o dădea geaca groasă şi mai apoi, adora ciocolata caldă care o beea cu prietenii săi, în faţa televizorului. Era minunat momentul ăla. Spuneau tot felul de aiureli şi mai beau puţină ciocolată, apoi iar spuneau prostii şi tot aşa. Păcat că în ultimul timp nu prea au mai făcut asta împreună. Mai mult el, şi cu Guho. Păcat că Guho nu zicea nimic, şi doar dormea, moleşit de căldura din casă. Iarna avea o căldură în casă de mergea îmbrăcat mai rău ca vara. Erau probabil vreo treizeci şi ceva de grade în casă, iarna. Când veneai de afară şi intrai în apartamentul lui, simţeai că te topeşti încetul cu încetul, exact ca o îngheţată lăsată la soare. Mulţi spuneau că nu are dreptate, dar, când ajungeau la el acasă toţi o luau la fugă prin zăpadă pentru a se răcori. Serios. Îşi aduse aminte cum anul trecut, a venit taică-său la el să-i dea un cadou, pentru că nah, Byung Hun încă mai crede în Moş Crăciun Tati, şi dacă nu îşi primeşte cadoul face urât. Şi cum ziceam... a venit taică-său la el, şi când a văzut că e atât de cald, s-a dus către congelator şi a scos de acolo gheaţa şi a început să se răcorească [,] cu ea, apoi a deschis toate geamurile din apartament, inclusiv uşa de la intrare. Şi aşa s-au răcorit amândoi, că erau îngheţaţi când a venit Mami să îl ia pe Tati. Mami era sigură că Tati va face o prostie aşa că a venit repede. Oh, mami ce te iubeşte Byung Hun pentru asta!
Intrase şi zăpadă în casă, frig, şi pentru prima dată în apartamentul lui erau vreo trei grade. Nu a fost atât de frig în casă niciodată. Şi nici atât de ud pe-acolo, că na, s-a topit zăpada după ceva timp şi a rămas apă. Sau dacă mă gândesc mai bine... a fost ud în casă de două ori. Chiar mai rău. Prima dată când a vrut să-şi umple cada, a dat drumul la apă şi a adormit, astfel inundându-se casa şi el habar nu avea ce ar trebui să facă pentru a scăpa de apă. A doua oară a fost când, într-o noapte, prietenii săi idioţi şi foarte foarte "inteligenţi" au luat nişte găleţi, pline cu zăpadă şi apă, şi le-au răsturnat prin tot apartamentul lui. Iar Byung Hun, cum se trezeşte foarte greu, nu a simţit nimic straniu, şi când s-a trezit dimineaţa, casa era plină cu apă. Orice colţişor era plin cu apă. Până şi patul era ud, pentru că inteligenţii au răsturnat zăpadă şi acolo, cică [,] ca să-l sperie pe tânăr, dar el nici măcar nu s-a clintit. A dormit chiar mai bine cu zăpada aia pe lângă el, pe el şi chiar prin hainele sale.
El încercă să-şi alunge aceste gânduri, pentru că, devenea din ce în ce mai trist, când se gândea că a pierdut atât de multe lucruri din cauza că au fost udate de apa aia. Caiete, cărţi, hârtii, şi în plus, mobila şi parchetul era făcut varză. Dar ghici ce, din cauza asta, prietenii lui au cumpărat mobilă şi parchet nou, plus au transcris toate caietele lui, au cumpărat cărţile stricate, telefonul şi iPod-ul. Şi-aşa n-avea bani să şi le cumpere singur, deci ce poate să zic? Mulţumesc zăpezii şi prostimii prietenilor lui. Atât. Era de ajuns.
A văzut-o pe fată că arătă cu degetul către o îngheţată care... semăna cu cheia sol, sau ceva de genul. Oricum era ceva ce semăna cu vanilie, deci e bine. Îi zise vânzătorului că o doreşte şi pe aceea şi scoase banii din portofel. Ce bine că are bani, aşa nu trebuia să apeleze la Pedo Bear care l-ar fi bătut până când i s-ar fi topit toată îngheţata. Şi asta durează destul, bruh. Şi mai e şi dureros să-ţi vezi îngheţata topindu-se fix în faţa ochilor tăi. E ca şi cum ai pierde ceva din sufletul tău. E ca şi cum... îţi moare cineva. El odată a plâns din cauza asta şi sunt serios aici. A plâns în faţa lui Mami, că dacă făcea asta în faţa prietenilor săi i-ar fi dat bomboane şi jucării -nu că l-ar fi supărat asta- pentru a-l potoli, dar mai apoi ar râde ca nişte imbecili. Ei nu ştiu ce e aia copilărie, Byung Hun ştie. Pentru căăăă... el este încă un copil mai mare. Un copil matahală, mai bine zis.
-Yah, ei de ce i-ai dat şerveţel şi mie nu, huh? A deschis într-un final gura Byung Hun şi se uită atent şi încruntat la vânzător. Făcea cumva discriminare? A văzut-o pe ea mai drăguţă şi "ia să-i dau un şerveţel!"? Dar el ce-i acolo? Cartofii prăjiţi mâncaţi aseară, cumva?! El are cea mai mare nevoie de şerveţele altfel va muri înecat în îngheţata topită! EL.ARE.NEVOIE.DE.ŞERVEŢEL.
-Tu trebuie să te faci de râs, Byung Hunnie, îi răspunse vânzătorului şi se lăsă deasupra tejghelei, astfel ajungând mai aproape de tânăr, şi îşi puse un deget pe buzele lui, spunându-i într-un mod seducător: Şşşş...!
-WHAT THE FUCK ARE YOU DOING?! Da, o lua pe engleză când era nervos, şi plus... nici nu primise vreun răspuns de la vânzător. De ce? Nu ştia engleză. You fucktard, a continuat el şi îşi şterse buzele de parcă l-ar fi atins cu ceva nu foarte plăcut. Da, da, îl cunoştea pe vânzător. Era fratele mai mare a unei cunoştinţe de-a lui. Şi ei tot timpul erau aşa când se întâlneau. Te urăsc atât de mult...!, îi spuse printre dinţi şi luă îngheţatele plus singurul şerveţel, dându-i o privire verde pentru ultima dată pe ziua de azi. I-a dat fetei îngheţata şi şerveţelul, ducându-se către uşă şi o deschise, lăsând-o, şi de această dată!, pe fată să iasă prima. Deja devenise cel mai gentle-man dintre gentle-manii de pe pământul ăsta care nu e foarte gentle-man şi deja simt că am folosit prea mult "gentle-man" într-o propoziţie. Okay.
Între timp, i-a scos limba lu' nenea vânzător şi se chinuia să-şi scoată ambalajul de la îngheţată. Credea că numai scosul ambalajului de la acadele era greu, dar şi ăsta e destul de greu. Ugh... În final, a reuşit să scoată nenorocitul ăla de ambalaj şi a trecut cu limba peste ea pentru început, şi a afişat un zâmbet mai apoi, semn că îi place gustul.

- Plângăciosule ! Murmură imediat ce băiatul i se plânse vânzătorului din cauza şerveţelului . Era destul de evident că fetei i-a dat pentru că era drăguţă . Sau poate din cauză că o credea de zece ani şi nu ştia să mănânce o îngheţată . Wtaf ?! Doar umbla cu Domnu' Frumuseţe de faţă , iar vânzătorul cum îl cunoaşte probabil ştia şi cum că El nu umblă cu copile de zece ani . Sau umblă ? *pon pon* Mdeah , sigur că da . La cum s-a comportat cu tipa aia din parc sigur are la picioare toate fetele . Observaţi ironia sorţii ? Căci eu nu prea .
Şi stai , dar ce se-ntâmplă ? Vânzătorul se dă la D F T Î B E ; nu STOP ! STAI ! I-a spus pe nume şi ăla era . . . Lapsus tâmpit ! DaeLi ! Nu vorbi urât aminteşte-ţi . Continuă să se mustre de una singură în gând din cauză că nu-şi aminteşte numele lui . Era ceva cu Honey ! Yummy ? Bunny ?! Yeah , cum să nu . Îl priveşte mai atent pe vânzător şi are o revelaţie ;
- BYUNG !! Tună cu voce tare fără să realizeze , în timp c emai sare şi-n sus ca un copil ce abia şi-a primit bomboana ; dar în cazul ei , îngheţata . Îşi duce o mână la gură şi chicoteşte încet către cei doi , privirea ei transmitea nişte sincere " scuze pentru asta " către cei aflaţi în magazin . Avea un ţicnal greu de neobservat şi mereu când le lăsa dusă de val , vocea îi era mai ceva ca un megafon . Cel puţin , aflase cum îl cheamă pe băiat . Nu Honey , nu Bunny şi în nici un caz Yummy . Era Byung şi încă ceva pe-acolo tot cu începând cu H . Revenind cu picioarele pe Terra , analizează mişcările vânzătorului . Care spre surprinderea ei tocmai i atinse buzele lui Byung . Ce naiba ?! Face ochii cât farfuriuţele ceşcuţelor de ceai sau cafea , abţinându-se să nu râdă în acelaşi timp . I se părea ciudat , dar nebunesc de amuzant în acelaşi tim p . Imaginaţi-vă . Nu a văzut niciodată un tip , sau doi pe invers , gay şi toate sensurile alea a relaţiilor dintre doi tipi , bla bla . Asta ar fi fost ocazia ei , odată în viaţă i se poate întâpla una ca asta . Get an inbox . Deja începu' să o dea pe englesa sa de baltă , privindu-i pe cei doi . Nu era cine ştie ce , ştia engleză . Dar când venea vorba să deschidă gura în public , prefera să nu scoată nici un " pstt " . Cum a trăit în Coreea e şi normal ca accentul ei să deoace limba engleză şi nu-i convenea , mai ales cum pronunţa unele cuvinte . Erau pe punctul culminant , dacă ar fi ştiu care e ăla acum , când Byung fulgeră acţiunile vânzătorului cu o replică adresată , ca din iubire , blândă acestuia .
Nu a mai stat pe gânduri când deja îl observase pe tânăr la uşă . iar o făcuse . Dispăruse ca prin nu ştiu ce farmec din faţa lui DaeLi şi tot la fel apăruse lângă uşă .
- Asta sună a declaraţie de dragoste . Murmură destul de sec şi directă către tip când se apropie de uşă . Se opreşte imediat ce trece pragul şi desface amalajul îngheţatei . Nu e surprinsă deloc . Îngheţata are formă de . . . Ce e asta până la urmă ?! Nu se abţine şi adresează întrebarea cu voce tare . Oricum , dacă era să-i răspundă cineva de pe partea cealaltă a străzii , nu o deranja . Măcar afla ce formă are îngheţata până la urmă . Deşi tot nu-i convenea ideea . Nu se baza prea mult pe ceilalţi , mai ales când venea vorba despre părerea lor în legătură cu ceva . Aşa era ea , nu asculta de restul . Făcea ce dorea şi mai mult , credea numai ce considera ea că e plauzibil . Acum dacă stă să-şi amintească încă de mică ce prostii a cauzat numai datorită acestui defect , ar putea scrie o carte .
Nu asculta niciodată despre profesorul de balet , iar când maică-sa i-a angajat o profesoara personală , a fost cu mare scandal . Cum " Domnişoara profesoară " era foarte tânără , trecută de patruzeci de ani , cum putea să se mai mişte ? Li încă mai danseze balet . Nu a înţeles nici până în ziua de azi . Oricum , nu e vorba despre cât de tânără îi era profesoara sau nu , sau despre vestimentaţia mulată şi orbitoare cu care venea la lecţii . E vorba despre DaeLi care era cât pe ce să o lase fără păr pe profă . No ! Că părul profesoarei era tare fin şi moale , precum cel al unei nevăstuici , căci tot cel mai probabil din asta era făcută şi săraca meşa ce luase foc " accidental " din cauza feonului . Şi nu a făcut nimic intenţionat , doar nu i-a spus nimeni pe-atunci că nu e bine să bagi feonul în cadă apoi în priză . Sau poate sigur i-a spus cineva , acea persoană numită mamă . Dar cine mai era atentă la ea ? Atâta timp cât nici ea nu-i oferea prea mare atentţie lui DaeLi în viaţa de zi cu zi , decât la competiţii , aşa nici DaeLi nu-i oferea prea buna meritată ATENŢIE . Încă o regulă nescrisă după care a crescut . Să nu asculte de restul , dacă nici restul nu ascultă de ea . Totul e cât se poate de corect .

În momentele când se certa -practic- cu vânzătorul, fata zise câte ceva, dar el nu auzi nimic. Auzise la început că a ţipat, şi mai apoi râsetele persoanelor care mai erau prin încăpere. Pff, se pare că şi ea ştie să se facă de râs la fel de bine cum ştie el. Dar, dacă e vorba să facă pe altcineva de râs, devine un eşec total. Se făcuse de atâtea ori de râs, deseori când era cu prietenii lui. Făcea toate lucrurile aiurite şi prosteşti şi atrăgea astfel atenţia tuturor. Mai ales când jucau adevăr sau provocare... El era cel care mereu primea provocări super jenante, ca de exemplu: să îşi bage un picior într-un coş de gunoi, să intre într-o fântână şi să înceapă să ţipe că va muri înecat, să se ducă la o bară şi să înceapă să cânte melodia aia pentru a face striptease şi multe multe altele. Numai el se făcea de râs dintre gaşcă. De ce, de ce, de ce?! Păi... dacă ar fi făcut altcineva toate aceste lucruri nu era atât de amuzant, dăh. Numai el putea să îi facă să râdă aşa tare. Pentru că, el e Byung Hun. El-cel mai amuzant din gaşcă. Mă rog, el nu se credea amuzant, dar dacă a ajuns să scoată un cuvânt simplu, gen: evantai, şi ei să râdă, atunci e grav.
În momentul când ieşi fata din magazin, a închis uşa şi veni lângă ea, muşcând din propria îngheţată care era extrem de bună. Avea un gust dulce... şi dulce, şi bun, şi dulce- stai, am mai menţionat cuvântul ăsta până acum? Dar pe bune, era dulce şi foarte bună îngheţata! Nu a mai mâncat vreo îngheţată aşa de bună ca asta, şi ceea ce o făcea şi mai bună era simplul fapt că era în formă de Hello Kitty. De curiozitate, se uită şi la îngheţata fetei. Mhm, părea bună şi a ei. Are ceva dacă o va gusta puţin? Are? ARE?! Nu, nu are. Ce poate să-i facă? O să îl bată? Probabil. Dar, asta e, nimeni nu se pune cu pofta lui de urs nemâncat de şapte mii de ani. Ar fi mâncat-o şi pe fată, dar, probabil nu era atât de dulce ca îngheţata lui sau chiar a ei.
Se oprise în faţa ei, şi se lăsă uşor mai în jos, punându-şi mâna peste a ei pentru a o opri dacă vrea cumva să şi-o mişte.
-Hm, lasă-mă să văd. Cred că e... Şi în următoarea clipă a muşcat puţin din ea. Doamne, de când nu a mai gustat vanilia. Era aşa bună. Se pare că iar va mânca o săptămână întreagă vanilie, şi iar i se va face rău, iar va renunţa la ea pentru zece ani şi tot aşa. Se pare că ăsta era destinul lui fără niciun alt comentariu. Cheia sol muşcată de Byung Hun, a spus simplu şi dădu din umeri, dându-i drumul fetei şi revenind la propria îngheţată. Deja începea să se topească şi a luat o poziţie ciudată, fundul fiindu-i mai în spate şi capul mai în faţă. Asta pentru a nu se murdări pe tricou de ciocolată. Dacă s-ar murdări, cel mai probabil o va târî pe fată până la apartamentul lui pentru a se schimba şi apoi se vor duce să-şi ia el o altă îngheţată şi tot aşa. Haha, ar trebui să facă cineva un film cu ei doi, ar fi fost epic. Sau măcar un FanFic. Ar fi avut cei mai mulţi fani, logic. Şi motivul e pentru că Byung Hun face parte din el, nu Pedo Bear. Tsk tsk. Pedo Bear nu merită atâta atenţie ca el. De fapt, merită mai multă, şi el era de acord cu asta, dar rămâne secret, okay?
-Unde vrei să mergem acum? a întrebat în final, luând o poziţie normală, căci deja se uitau persoanele care treceau pe lângă ei cam ciudat şi se simţea penibil. Dacă se va murdări, ei bine... asta e. Va face cu îngheţata alte modele pentru a părea că de fapt aşa e tricoul, şi că nu e pătat. Haha, ar fi ridicol dacă ar face asta, dar... el era în stare de asta. El era în stare de orice.

Îl privi pe băiat , pierdută . " Cheia sol muşcată de Byung Hun . " Repetă de câteva ori în gând imediat după ce auzise aceleaşi cuvinte rostite de tânăr . I separe ei . . . sau dânsul tocmai i-a muşcat din îngheţată ? Nu , nu i se pare . Aşa-i ? Ce urât din partea lui . De parcă nu ar fi avut propria lui îngheţată , în formă de Hello Kitty încă . De ce ar fi muşcat şi din cea a fetei atunci ?
Pune un botic ca de-un bebeluş ce se strâmbă la mâncarea făcută de maică-sa şi îl priveşte printre gene pe Byung .
- Era A Mea ! Pune accent pe fiecare cuvinţel şi face ca totul să pară o scenă dintr-un film de animaţie . Nu înţelegea . De ce a trebuit să muşte el primul din îngheţata ei ? Era a ei !! Să fie clar , A EI ! Dacă dorea şi el una în plus , putea foarte simplu să se întoarcă la iubitul lui , Domnu' Vânzător ; nu să o muşte pe cea a fetei . Ea trebuia să muşte prima pentru că era îngheţata ei . A ei , nu al lui . Deci al ei . Meh , aţi prins voi ideea .
Şi atât de crud , să o păcălească chiar astfel . Ea nu a făcut decât să-ntrebe ce model e îngheţata . Nu mai mâncase până acum îngheţată cu modele . Ea întotdeauna cumpăra o cutie mare cu o singură aromă şi îi ajungea cât pentru jumate de an . dacă nu se băga prietenele ei cu nasul în cutie . Atunci nici nu mai era nevoie să o pună în frigider dacă le-avea prin preajmă , săreau imediat pe cutie şi o devorau ca furnicile . Dar nu doar prietenele ei , şi băieţii . Mereu DaeLi era cea care le spunea că e timpul pentru o pauză şi ceva dulce . Doar nu aveau să stea cu gândul numai la repetiţii şi antrenamente . Sunt adolescenţi şi e normal să facă şi altceva înafară de aceste lucruri . Deşi DaeLi nu suportă cluburile . DA , AŞA E ! Nu le suportă . Şi nu din cauză că matahala de la intrare o întreabă mereu câţi ani are şi-i cere un act de identitate , nici vorbă de aşa ceva ! Însă urăşte tot ce ţine de alcool şi dans pe masă sau la bară . Odată chiar a fost întrebate de un maneger al unui club dacă nu doreşte să danseze pe scenă . Adică acolo în jurul unei bare şi înconjurată numai de beţivi şi creaturi ce seamănă cu nişte fete de cel mult douăzeci şi patru de ani , dar care se mişcă lasciv ; în costume ieftine cu mii de sclipici pe ele . Ura din tot sufletul lucrurile astea . Iar când era pe punctul de a fi angajată , chiar şi fără voia ei , în club noroc de Su , prietenul ei . Deşi s-a băgat în seamă cu cel mai nenorocit motiv pentru care nu ar putea să se angajeze , tot a scăpat-o . Managerul clubului nici nu a dorit să mai audă de angajare ( OBLIGAREA LUI DAELI să danseze ca o maimuţă pe lângă bară ) când Su a spus acestuia că e minoră şi s-ar putea ivi scandaluri în legătură cu ea .
Îi displăceau multe lucruri . Pe lângă club şi sclipici , care i se par totuşi lucruri mărunte , urăşte să vadă persoane îngânfate şi plângăcioase . Mereu se enervează când observă pe cineva plângându-se numai de prostii minuscule , sau făcând pe copilul de cinci ani , când de fapt e mai mare decât mică-sa persoana respectivă . Nu avea cine ştie ce motive pentru a urî astfel de persoane , doar că-i displăcea când cineva se băga cu astfel de stupizenii în seamă . Ea era singura care făcea asta . Singura ! Şi nu e persoana care să-şi cedeze locul pentru altcineva .
Dacă prietena ei putea face pe maimuţa , putea şi DaeLi să facă pe-a gorila de faţă cu restul găştii . Doar nu se dădea înapoi de la nici o experinţă nouă . Continuă să-l privească cu aceeaşi ochişori de potaie plouată , toată noaptea , pe Byung şi dădu din umeri .
- Tu ar trebui să ştii . Pune presiunea pe umerii lui . Doar ea nu avea o schiţă pentru ce şi când să facă în orice minut din viaţă . Se lăsa mereu pe cum bate vântul şi nu respecta cine ştie ce orare . Chiar şi în timpul liber , dacă era plictisită , ideiile îi veneau pe moment . Aşa cum şi imaginaţie îi zboară cu sute de kilometrii pe oră când se trezeşte într-o situaţie jenantă sau buclucaşă .

A început să râdă când o auzi zicându-i că e îngheţata ei. Ei şi ce? Nu o să mai mănânce îngheţata acum doar pentru că a muşcat el? Ce? I-a atins puţin îngheţata cu buzele şi gata. Maaare lucru. Fetele se omoară pentru a mânca el din îngheţata lor. Dar ea nu,şi asta era bine, pe o parte. Măcar putea sta cu ea fără să audă la fiecare minut : "Eşti frumos, eşti cute, eşti sexy" şi tot felul de complimente care pe el îl sperie mai rău decât filmele ălea SAW. Pe bune, s-a uitat o singură dată la Saw şi i-a ajuns. E prea sadic filmul ăla. Îl doare şi pe el numai uitându-se la actorii ăia.
Şi-a dus o mână în părul ei, ciufulind-o uşor. Era... ugh... drăguţă, deşi îi era greu să spună asta în realitate, doar în gând putea. Probabil nu îi va spune asta niciodată. Va rămâne secret pentru tot restul vieţii. Era bun la ţinut secrete. A oftat şi îşi îndepărtă mâna, mâncându-şi din îngheţata sa cu Hello Kitty. A lui era mai bună ! ! Da, da, cu siguranţă. Ce glumă bună. A fetei era mult mai bună. Avea o aromă aparte, mai bună decât a lui. S-ar fi întors la magazin să-şi ia şi el o îngheţată ca a ei, dar nu renunţă el aşa uşor la Hello Kitty! OH NO NO. Hello Kitty era iubirea veşnică a lui. Va trebui într-o zi să o ceară de soţie... Oh. Şi să o înşele mai apoi cu Pedo- ce, ce? Pedo Bear? Era să zică Pedo Bear, Doamne iartă-mă! Adevărat e că în ultimul timp numai la Pedo Bear s-a gândit. Era plăcut să stea cu ea, cu toate că nu vorbeau cine ştie ce chestie. Bine, spera doar că vor ajunge să vorbească mai multe într-un final, aşa s-ar fi simţit şi el împlinit, şi dacă ar muri atunci, nu ar fi avut niciun regret. A afişat un zâmbet, care dispăru încetul cu încetul pentru că... ciocolata topită a căzut pe tricoul său, şi tot continua să curgă. Era prea afundat în gânduri ca să observe asta.Oh Doamne, acum va trebui să meargă aşa prin oraş. JENANT. Alt moment jenant al vieţii sale. Ar trebui să se facă un film şi cu momentele ăstea jenante ale vieţii lui Byung Hun a.k.a L.Joe. Nu ar fi avut atât de mulţi fani ca filmul în care ar fi şi Pedo Bear, dar, asta e. O să se trezească [,] câte o fană căreia să îi placă prostiile lui. Sau nu? Eh, câteodată e bine să visezi, Byung Hunnie! Continuă tot aşa, poate ajungi ceva important în viaţă. Pfhaha, ce glumă bună. El. Ceva important în viaţă... da, desigur.
-Ce, dacă am muşcat din ea nu mai vrei s-o mănânci? Nu e ca şi cum aş fi un nene de şaizeci de ani. Şi următoarea oprire e... Apartamentul meu. Cred că îţi dai seama şi de ce, nu? A arătat cu degetul către tricoul său şi aruncă îngheţata care era pe jumătate terminată şi îi făcu cu mâna la final. "Pe curând, lover" îi zise şi îşi duse mâinile la ochi, prefăcându-se că plânge. EL.NU.ARUNCĂ.ÎNGHEŢATA.LA.GUNOI. E groaznic să arunce asemenea creatură perfectă la gunoi. Şi Hello Kitty... Byung Hun, trezeşte-te la realitate! Yes, Master.
-Uhm... Acum aş fi chemat un taxi, dar din moment ce nu mai am bani, va trebui să mergem pe jos şi să mă fac de râs, aşa cum a zis nenea idiotu' din magazinul ăsta cretin. A oftat şi îşi lăsă chipul în jos, ruşinat de chestia ce s-a întâmplat numai ce. Adică, pe bune. Cine nu ar fi ruşinat dacă i s-ar întâmpla aşa ceva în oraş? Mai ales o matahală ca el! Arăta ca un copil acum... Probabil acum a pierdut deja o fană, ce trist. *sob sob* Spera doar ca Pedo Bear să nu-l lase să se ducă singur până în apartament la el. S-ar fi făcut de râs mai mult, dacă era singur. Dacă lumea îl vedea cu o fată ca Pedo Bear lângă el... l-ar fi crezut pedofil. Pentru că ea arăta ca o fată de zece-unsprezece ani şi el de douăzeci. Uhm... Okay. Dar, de când îi pasă lui de ce zice lumea? Lui nu i-a păsat niciodată de asta, aşa că, de ce să înceapă de acum să îi pese?
-Sper că nu mă laşi baltă după ce că ţi-am luat îngheţată, îi zise, întinzându-şi degetul arătător către ea, de parcă ar certa-o. Vii cu mine fără vreo altă discuţie, okay? Deja începea să sune ca şi cum ar fi vrut să o violeze cât mai repede posibil, dar nu dorea să se ducă singur acasă. Îi era frică. (?)

- NU MĂ CIUFULI ! Se înfumură ca niciodată , simţind mâna băiatului în păr . Nu avea drept ! De ce a făcut asta ? Nici nu i-a cerut permisiunea s-o atingă ! De ce Dumnezeul Ei a atins-o ?! Era unul dintre cele mai insuportabile gesturi . De ce ? Simplu , dăh . Până şi prietenii ei o ciufulesc des , des . . . foarte des ! De parcă ar fi pentru majoritatea amuletă de noroc . Dar cum să nu . Sau un ursuleţ de pluş cu mult , mult puf în ea şi nimeni nu i-ar putea rezista să n-o atingă . Crud blestem ! Îşi duce o mână în păr , arajându-l aşa cum a fost mai devreme .
De ce era aşa ? de ce nu se putea coporta şi Byung ca un tip normal ? Dur , bătăuş , ignorant şi toate chestiilea alea nedorite de fete prin preajmă . Îşi doreşte o adevărată maimuţă în preajma ei şi uite peste cine dă . Peste un adolescent gentlemen , cu ochi sinceri şi ai naibii de drăguţi , şi cea mai neobişnuită de cute personalitate posibiliă . Chiar se-ntreabă în ultimele câteva minute dacă chiar e băiat . Neh Uat dă . . . ?! Începe să devină bănuitoare în legătură cu Byung . Şi de ce să se gândească la cât de norocoasă e cu cineva ca el în preajmă , când se poate gândi numai la scenerii imposibil de realizat sau crezut .
Muşcă într-un final din îngheţată , dar încă era cu ochii pe Byung . De ce n-ar fi ? Cine ştie cum şi când i se mai trezeşte pofta de vanilie . Gata ! DaeLi nu mai împarte cu nimeni îngheţată . Cu NIMENI ! Nici măcar tipu' de faţă , mai ales cu prietenii . Se face a naibii şi nu mai dă două becuri pe poftele celorlalţi . Simte gustul fin şi dulce a vaniliei . Îi era dor de acest gust . Nu mai mâncase de mult o îngheţată cu vanilie şi chiar i s-ar fi părut frumos să fie prima care-i simte savoarea , nu domnu' din dreptul ei .
- Nu , doar că . . . i-ai luat toată savoarea ! Şi ai stricat întregul farmec . Se plânge pe-un ton zvăpăiat . Se încruntă şi mai tare când aude următoarea oprire din planurile băiatului . Cum ? Apartamentul lui ? Îşi duce o mână în păr şi se ciufuleşte , privindu-l curioasă . Glumeşti ? Adaugă spre final sperând că e întradevăr o glumă .
Dar bineînţeles , visele-s vise , iar DaeLi iar e nevoită să facă ce dispreţuieşte . Oare de ce ? Mereu se-ntâmplă ceva de acest gen . În plus , ce vină are ea acum dacă neastâmpăratu' a dat îngheţată peste tricou . E vina fetei dacă Byung a muşcat din îngheţata ei şi nu a lui când trebuia ? DELOC !
Iar acum ce face ? Se comportă ca şi maică-sa . Cât urăşte asta la unele persoane . dar ştiţi deja că DaeLi urăşte majoritatea lucrurilor la oamenii din jurul ei . Oare de ce-mi mai bat capul .
Tipul are aceeaşi sclipire în ochi ce-o avea mama tinerei când o pedepsea . Ciudată e lumea . Nici nu ştie ce ar trebui să mai creadă acum . Iar tonul şi gesturile băiatului n-o ajută în nici un chip şi fel .
- Bine , bine . Dar dacă mai faci pe înţepatul la mine , mă răţoiesc şi eu la tine ! Gesticulează din ambele mâini în semn de " stop " şi muşcă pentru a doua oară , abia , din îngheţată . Da , da ! Abia a doua oară muşcă din îngheţată după atâta timp pierdut cu ea în mână . Şi spre fericirea ei nici nu se topise , faţă de cea a lui Byung care deja zăcea în coşul de gunoi acum . Poate până la urma urmei chiar are noroc . Dar să-mpartă şi celorlalţi . . . îi vine greu să accepte asta , mai ales pe gratis !

Îl bufnise râsul când îi văzu reacţia după ce o ciufuli. Dar... avea părul moale şi fin şi ugh, nici nu putea descrie în cuvinte de păr genial avea. Scria pe el "ciufuleşte-mă!", şi cum el e băiat ascultător, a făcut ceea ce zicea părul. Uhm... Sună ciudat şi asta, dar cui i-ar păsa? Nimănui, exact. N-i-m-ă-n-u-i.
O privi atent cu un zâmbet pe chip în timp ce fata îşi savura îngheţata. Şi ea făcea acelaşi lucru: se uita la el. Probabil pentru a se asigura că nu îi va mai muşca încă o dată din îngheţată. Ei bine, aici te-ai înşelat, dragule Pedo Bear. Dacă nu ai observat, îngheţata lui Byung Hun zace în coşul de gunoi, topită şi plângând. Deci, va mai lua o muşcătură din îngheţata fetei. Acum sigur se va trezi cu şuturi în fund şi l-ar fi făcut K.O. Asta pentru că el nu o va lovi înapoi. Normal că nu ar lovi-o pe ea. Pe ea. Singura fată cu care vorbise până atunci şi... pe deasupra, era atât de drăguţă, avea nişte ochi mari, un păr genial şi mâinile super geniale cu degete lungi. El tot timpul adorase degetele lungi la orice persoană. Plus că în Coreea mai toate persoanele aveau degete lungi. Şi băieţii aveau degete lungi şi subţiri. Nu ca în alte ţări, bleh. Băieţii de aici aveau degetele naşpa. Oh stai, de ce vorbeşte dintr-odată despre degetele băieţilor? OMG, pare gay, dintr-odată... Ce trist. De fapt, vorbeşte mai mult despre băieţi pentru că... ştie mai multe despre ei, din moment ce a locuit atâta timp cu vreo şapte-10-douăzeci nebuni în casă. Şi pe deasupra, şi el era băiat, deci ăsta era un motiv în plus pentru care el ştie multe despre băieţi, duh. Şi despre fete ce ştia? Uhm... Ştia căăă... le plac chestiile romantice şi atât, lalala. Dar totuşi încerca să se ferească de fete, asta pentru că nu dorea să fie rănit, aşa cum erau majoritatea prietenilor lui. Se bucurau aşa mult la început că au o iubită, yay, yay şi party, şi după o săptămână îi vezi plângând că s-au despărţit că ea l-a înşelat cu o gorilă mai mare şi cu un abdomen de învidiat. Mdea, fetele ăstea. Nimic bun la ele.
Dar cu cât încerca să păstreze o distanţă între ei doi, nu reuşea, pentru că faţa ei inocentă şi dulce îi apărea mereu în faţa ochilor şi parcă striga "Nu mă părăsiiiiiiiii!" Oh Doamne, a fost bântuit de chipul fetei chiar din noaptea când a văzut-o dormind pe bancă. Adormita din parcul pustiit. Mdea, ce titlu inteligent. Meriţi un premiu, Byung Hunnie.
O apucă şi de această dată de mână. De fapt, de ambele mâini, pentru a nu o lăsa să îl lovească şi a mai muşcat o dată din ea, mai puţin de data asta.Nu dorea să muşte el cu gura lui de gorilă şi să i-o termine din a doua încercare, hăhă. Ar fi fost ridicol. Ridicol am spus.
-Okay, gata. Nu mai muşc. Nu simţisem prea bine gustul prima dată... a găsit el o scuză imediat şi se îndepărtă încet, dar nu-i dădu drumul la mâna liberă pentru început. Nu realizase că o apucase de ambele mâini, sau de fapt, realizase asta, dar îi plăcea să o ţină de mână. *laughs* Cui nu i-ar place să ţină o puştoaică [,] ca ea de mână? Aish... păcat că îi dădu drumul după puţine secunde. Nu dorea să îi dea de bănuit ceva, deşi probabil deja făcuse asta. Dar pe bune acum! Nu putea rezista la aşa un chip inocent ca al ei.
A făcut mici paşi către apartamentul său, dar dintr-odată începu să meargă mai repede, privind-o din când în când cu coada ochiului pe fată.
-Ai de gând să te mişti mai repede sau faci asta intenţionat ca să te iau în braţe şi să- oh, ce tot spun? Ugh asdhfjkasl, a început la final să zică ceva pe limba sa necunoscută şi se întoarse imediat cu spatele la ea. Ce jenant, aproape că se dăduse de gol. Ce băiat normal i-ar spune aceste lucruri? A oftat şi îşi lovi fruntea cu palma, începând să râdă aiurea, ca de obicei, dăh.

Făcu ochii cât mandarinele când acesta o prinsese de mâini .
- Dar oare . . . Nici nu apucă să-şi termine întrebare căci se trezeşte iar cu Byung ciugulindu-i din îngheţată . Dă să-şi mişte mâinile dar nu prea avea noroc . Iar când însfârşit o eliberase din strânsoare , nu mai avea acel chef neobrăzat de-al lovi . Da , aşa e ! Ea e fată cuminte , devreme acasă şi blândă cu . . . primatele , dăh . La ce scuză-i trânti în faţă , asemeni o plăcintă fix în moaca unui clovn , nici nu mai îndrăznea să scoată vre-un sunet . Nimic din partea ei .
A mai apucat să ia două-trei gurişe mici din îngheţate şi din mers a aruncat beţişorul pe un coş de gunoi . Oficial îl poate numi pe Byung ca fiind CIUDAT . C . I . U . D . A . T ! Iep , iar DaeLi nu se prea pricepea să citească oamenii după comportament . Nu era superstiţioasă şi nu ştia ce vroia cineva până când persoana respectivă nu-i spunea verde-n faţă ce şi cum . Mai rar întâlneşti persoane care ţi s-ar împărtăţii în toate sensurile emoţionale . Cam tot la fel de rar dai şi peste persoane ca DaeLi . Orice adolescent ar vrea să trăiească ca-n filme . Avere , viaţa perfectă , petreceri în fiecare noapte şi o relaţie romantică cu alesul fiecăruia , în general . Cum averea şi părinţii nu-i oferă totul , speră ca măcar acea persoană specială din viaţă să-i ofere momente de neuitat , cu replici siropoase şi calzi la orice clipă .
Neh ~ DaeLi nu era aşa . Nici prietenele ei nu erau aşa , poate chiar de stta aveau o relaţie atât de specială şi deschisă . Chiar şi cu băieţii , atâta timp cât nu era dusă cu săniuţa-n bucătărie , se comporta normal . Că de fire e mai băieţoasă oricum . Unde aici intervine şi mama ei , că doar toate chestiile roz de grădiniţă din copilăria ei , au făcut-o să urască atâtea acum . Probabil tot din cauza asta î-şi vede viaţa în verde şi nu roz de cele mai multe ori .
- Em . . . tu ce crezi ?! Se opreşte şi-şi duce mâinile la spate , afişând un zâmbet cald . Închide ochii imediat după şi întinde braţele de-alungul , ca pentru a cuprinde câteva persoane într-o îmbrăţişare , şi cu vârful unei mîini îi face semn băiatului să se apropie .
Dacă tot deschise gura într-un mod atât de plăcut , de ce să nu să se şi ţină de cuvânt . La urma urmei DaeLi nici nu era prea grea . Până şi ursuleţii săi de pluş erau mai grei ca ea .
Ceea ce e un atu întotdeauna pentru ea . Nu doar că le venea mult mai uşor celor din grup să danseze , dar cum era uşoară , ea era singurul personaj principal din majoritatea coregrafiilor . Îi plăcea să fie ridicatp de ceilalţi , simţea că zboară , cu toate că era la numai un metru şi ceva - doi distanţă de podea . Ştia că poate fi în aer şi cu ajutorul celor din jur , ceea ce o încuraja foarte mult . Nu era nevoită să ducă greul numai pe umerii ei , aşa cum o făcea în copilărie din cauza baletului . Se simţea bine în braţele cuiva şi nu avea să rateze ocazia să vadă dacă poate avea încredere şi în Byung . Nu era precum o cine ştie ce fel d eprobă la un concurs în direct la tv . Ei îi plăcea să-i pună la încercare pe cei care o înconjoară . Dar nu din cauză că nu avea încredere în ei , uneori o mai făcea pentru distracţie sau doar pentru a-şi ajuta apropiaţii să depăşească ceva neplăcut , fără ca ei să realizeze pe moment măcar . Îi plăcea să creadă că îi ajută pe cei din jur să-şi depăşească temerile , chiar dacă asta ănsemna că trebuie să-i subestimeze doar pentru a le întării caracterul .

off: ultimul post T. T mă duc la nani că deja încep să scriu aiurea, mda. Mai postăm mâine, kay? /hugs
on:
Încă nu-i venea să creadă că a spus acea prostie mai devreme. Adică... de ce ar lua-o în braţe? Doar pentru că e ea leneşă, ei bine, nu! Nu şi-a găsit prostul să îi facă pe plac, sau da. A continuat să meargă, asta până când o auzi pe fată întrebându-l: Tu ce crezi? Şi se întoarse cu faţa către ea. Deja avea braţele pregătite şi cum el nu putea refuza asemenea fată drăguţă şi inocentă, i-a căzut astfel în plasă.
-Aniyo, zise la început, dar în secunda următoare deja era aproape de ea, lăsându-se uşor în jos, şi îşi duse o mână sub genunchii ei, dorind a o ridica exact ca pe o mireasă, dar... observă că are fustă şi când o va ridica cel mai probabil i se va vedea lenjeria intimă. Ugh, ura fustele! Din ziua aia le-a urât rău de tot. În fine, nu i-a mai păsat de asta, având în vedere că era destul de lungă fusta şi ar fi acoperit o mare parte din lenjeria fetei. A răsuflat uşurat şi îşi duse cealaltă mână pe spatele ei, ridicând-o în secunda următoare în braţe. Ne, era aşa uşoară, încât simţea că duce în braţe un ursuleţ de pluş, doar că puţin mai mare decât ceilalţi. Şi un ursuleţ mai cute. Oh, aproape că uitase de porecla fetei. Vai, asta deja devenea o crimă, încetul cu încetul. A înghiţit în sec când îi văzu chipul atât de aproape de al lui, simţind cum deja inima o lua la goană prin locuri necunoscute. Probabil se şi înroşise, că se cam făcuse din ce în ce mai cald, după părerea lui.
-Dă-ţi chipul mai departe de al meu, îi zise direct, nedorind acum să se sărute din greşeală sau chestii. Nu, nu dorea să se întâmple asta din greşeală. Ci intenţionat, nu din greşeală. Ar fi fost groaznic ca primul lui sărut să se întâmple din greşeală. Probabil şi-ar fi urât viaţa pentru mult timp de acum în colo. A mărit şi pasul în acelaşi timp, ignorând total privirile şi ceea ce spuneau persoanele din jur. Erau toţi gen: Aww ce cuplu drăguţ, vai ce frumoasă e tipa dar uite-te la băiat! şi chestii de genul. Ei nu aveau o viaţă? Nu făceau decât să îi strice fericirea din acel moment. Se strâmbă la ei, la fiecare dintre ei şi nici nu realiză că merse atât de repede încât în vreo zece minute a ajuns în faţa blocului în care stătea el. Ar fi lăsato jos, dar a hotărât că e mai cute să se bucure de un alt minut să o ţină în braţe. A intrat în bloc, şi urcă două etaje, lăsând-o jos în faţa apartamentului.
-Uhm, de ajuns. Acum, plăteşte-mă, îi spuse şi chicoti în timp ce îşi căuta cheia prin buzunare, în final găsind-o şi a descuiat uşa, deschizând-o şi o lăsă pe fată să intre prima. Okay, ce ar trebui să facă acum? Să se ducă să se schimbe şi... ea ce va face în tot acel timp? Poate ar trebui să o servească [,] cu ceva, nu? Da, da, exact. Un suc? Dar ar fi ciudat. Abea mâncase îngheţata. Uhm, nu contează. O va întreba şi ea cum e drăguţă îi va răspunde simplu.
-Okay.. deci, ca să fiu ospitalier, şi un gentle-man ca de obicei, vrei să te servesc cu ceva până mă duc să mă schimb? O întrebă şi se privi în oglinda de pe hol, observându-şi marea pată de pe tricou. Bine că nu a râs prea multă lume de el. A răsuflat uşurat şi a afişat într-un final un zâmbet micuţ în colţul gurii.

OOC Neaţa , strop de rouă 8D .
BIC

Yeah , afişa un zâmbet dulce şi cald pe chipul său , privindu-l insistent pe băiat . Cum avea să-i reziste ? Nu era DaeLi cea mai drăguţă fiinţă de pe pământ ? DaeLi , da ! Ea ! Bineîneţeles că DA ! Îi analiză imediat fiecare mişcare când acesta era aşa apropiat de ea . Doar ce-avea să facă sau să mai zică . Doar nu putea să sară ea imediat la gâtul lui . Nu pentru că nu ar putea ! Ba chiar ar fi avut de gând să o facă dacă Byung nu se lăsase deja în jos , parcă următorul lui ăel fiind să o ridice ca pe o viitoare mireasă ce ar fi . Îl observă când ezita şi ridică dintr-o sprânceană . Nici să nu-ndrăzneşti să te răzgândeşti ! Se mustră de una singură în gând , parcă dorindu-i ca-n următoarele secunde să-i fulgere aceleaşi cuvinte şi tipului . Dar de unde? Nici bine nu apucă să-şi mişte buzele , căci deja se afla braţele lui . Cum a . . . ? Nu spuneţi nimic . Era absolut sigură că în astfel de momente e vrăjitor . Acum îl vezi ce face , acum nu . VRĂJITOOOR ! Şi punct . DaeLi nici nu ar părea surprinsă dacă în loc să o ducă în braţe pas după pas , s-ar vedea undeva sus . Deasupra clădirilor , printre norişori . Sau poate că nu mai avea nevoie de arişori şi altitudine , că oricum era aeriană la momentul acela .
Îşi duse m'inile în jurul gâtului băiatului . Nu dorea să cadă , deşi nu prea avea cum . Mai ales că Byung nu părea să se plângă de greutatea ei . De ce ar fi făcut-o ? Doar era cât o jucătie de pluş . Atât în înălţime , atât în greutate , dacă stai mai bine şi te gândeşti . Era o adevărată jucătie d epluş în mărime naturală , cu grai şi sentimente . Exact ca în acele filme de animaţie , unde jucătiile vorbesc cu copii când sunt mici . Dar Byunh nu e copil mic , de ce ar vorbi o jucătioară ca DaeLi cu el ? Chiar aşa , de ce ? Hm , sau poate se-nşeală , încă e copil mic . La urma urmei , nici un băieţel mare , care nu e Byung ! , nu s-ar comporta ca el .
Cu ochii ţintă către a lui , nici nu îşi dă seama cât de aproape le sunt chipurile . Asta până o fulgeră replica tipului . Ei şi ce ? De parcă nu i-ar conveni sau ceva de acest gen . Ooh , ba îi convine , şi se cunoaşte perfect după bătăile inimii lui ; care a început să ticaie mai ceva ca BigBen-ul Londrei , încă de când o luase pe fată în braţe .
- Bine , bine , morocănosule . Se întoarse cu faţa spre trotuar , uitându-se lung la traseul ce-l făcuse . Ajunsese foarte repede în faţa blocului , mult prea repede ! Iar repede egal Byung o lasă din braţe pe DaeLi . Meh , normal că nu ar vrea asta . Orice fată normală la cap ar dori să fie ţinută în braţe de un brav cavaler , aşa ca Byung cel de faţă .
Îl privi scurt când aceştea se aflaseră la intrarea din bloc . Se pare că nu a lăsat-o jos , spre bucuria ei . Ba chiar a mai dus-o două etaje . Oukei , asta pare cam exagerat . Până şi mierele abia căsătorit ar considera ducerea miresei vre-o două etaje un coşmar .
Nici nu se aştepta că o va trece şi pragul , doh ` . Ar fi fost chiar . . . ciudat , dar ar fi fost şi caracteristic băiatului , doar era ciudat şi fără a face una ca asta ! Mormăie ceva când aude că trebuie să-i plătească traseul . ce era ea , bancomat ? Pâna şi banconatele nu dau totul aşa uşor . Ai nevoie de un card , un cod personal şi alte multe chestii dubioase de care DaeLi nu are nici cea mai mică ideea până la urmă .
Păşi în interiorul apartamentului , închizând uşa după ea . Analiză imediat fiecare colţişor , ochii oprindu-se imediat ţintă la patul dintr-un dormitor cu uşa deschisă . Părea moale ! Şi DaeLi adora tot ce-i moale . Şi adora să sară pe acel ceva care-i moale şi pufos şi moale , moale . Oh , exces de moliciune meh ~
Nici nu-l mai aude bine pe tip . Cu mâinile întinse îl împinge pe la spate spre uşa băii din capătul holului . Părea baie , adică ce-o fi fost , nu mai gândea prea limpede . Imediat ce-l opreşte pe Byung în dreptul acelei uşe , ea se-ntoarce câţiva paşi şi intră în dormitorul cu pat MOALE . Face câţiva paşi mărunţi , iar pe la mijlocul camerei sare fără vre-o grijă pe pat . Şi avea dreptate , chiar era moale . A şi uitat că poartă fustă sau că se află în apartamentul altuiva , nu mai dădea nimic pe aceste lucruri - A început să sară pe mijlocul patului , dând din mâini şi învârtinduse la fiecare ridicare în aer .

off: Ohhai~ =D!
On:
Nici bine nu intraseră în apartament, că fata părea clar că o luase razna. Îl împinse către baie şi apoi o luă la fugă către dormitorul ei. Eh? Ce caută ea acolo? Helău, gurl! Nu e nimic acolo de văzut pentru tine, nu, nu. A înghiţit în sec şi îşi lovi fruntea cu palma. Pedo Bear era mai rău ca un copil mic. Cum de s-a ales cu ea pe cap, aşa dintr-odată? Oh, de fapt, dacă el nu continua să vorbească [,] cu ea, cel mai probabil acum treceau unul pe lângă altul ca şi cum nici nu s-ar fi cunoscut, nu? Exact, exact. Totuşi, era mai bine aşa. De când o cunoscuse nu mai era atât de plictisit şi adormit. Iar ea... îl făcea să se gândească şi mai mult la ea. Numai la ea, şi deja devenea ciudat. Poate că a început să o cam placă. Să o cam placă [,] cam prea mult. Nici măcar nu ştia ce îi place aşa mult la ea. Poate... părul, ochii, chipul inocent, latura cute a ei şi copilăroasă şi multe multe altele. Ce nu i-ar plăcea la ea? TOTUL era frumos, în ochii lui. Doar că, până acum nu îşi dăduse seama de asta atât de mult. Îi era şi frică să accepte ideea că a început să-i placă o fată, şi mai apoi bam, să dispară ca prin magie. Ar fi revenit la viaţa sa banală dacă ea l-ar fi lăsat baltă. Da, viaţa banală de dinainte de a o cunoaşte pe ea. Ce va face el? Va dormi, va mânca, hop pe calculator, iar va mânca şi va dormi şi tot aşa. El niciodată nu are ceva interesant de făcut. Decât să se ducă [,] cu prietenii lui prin nu ştiu ce oraş depărtat şi uitat de lume.
O lăsă pe fată să facă... ceea ce face ea în dormitorul SĂU. Al lui. Dormitorul lui, ahem. Şi se duse în baie pentru a se schimba de tricoul care îl purta. Noroc că îşi lăsase în baie un tricou negru, cu nişte buze roşii imprimate pe el. S-a îmbrăcat repede cu el şi îl băgă în maşina de spălat pe celălalt, ieşind din baie. Hm, se întreba ce face fata, dar în loc să se ducă după ea, s-a dus să verifice dacă nu sunt nişte prieteni de-ai lui zăcând pe sub canapea sau pe masă în bucătărie.
-Bucătărie, verificat. Living, verificat, îşi zise mai mult pentru el şi a scos din frigider două doze de suc, şi abea atunci se duse la fată. A făcut paşi micuţi şi înceţi, ca să o "spioneze" pentru început. Se iţii uşor pe la uşă şi o observă sărind pe patul său de parcă ar fi cine ştie ce saltea din parcul de distracţii. Şi-a dus mâna la cap şi se strâmbă uşor. Acum patul nu mai era atât de ordonat cum îl lăsase el înainte să plece. Era deranjat totul de pe el. Dar ea era atât de adorabilă când făcea asta...! Abea dacă-şi putea lua ochii de la ea. Gata, era clar. O plăcea enorm. Oh Doamne, şi el nu ştie foarte bine să ascundă chestia asta. O să-şi dea seama rapid, ugh, ce viaţă crudă duce el. A înghiţit în sec şi s-a apropiat mai mult de ea, punându-i mâna pe umărul ei.
-Aish... Uite ce mi-ai făcut la pat, îi zise şi arătă cu degetul către covertura ce era acum o jumătate pe jos, şi cearceaful era de asemenea deranjat. A clătinat din cap şi îşi subţie buzele, având o expresie de parcă ar fi dezamăgit de ceea ce tocmai a făcut fata, dar nu a păstrat acea expresie pentru mult timp, căci a întins doza către ea şi afişă un zâmbet.
-Vrei?
A încercat să îi evite ochii cât mai mult posibil, nedorind a o privi în ei, căci ea şi-ar fi dat seama mai apoi că ceva nu e în regulă şi clar nu dorea ca ea să înceapă să sară în jurul lui şi să facă: Haha, mă placi, mă placi, mă placi. HAHAHAHAHA!! Deşi, ar fi fost amuzant să o vadă aşa, ca o maimuţă sărind în jurul său. Meh, ea e urs, nu maimuţă, dar... se poate face o combinaţie între cele două animale şi a ieşit Pedo MonkBear. A dat din umeri suptil şi îşi ciufuli părul. Era greu să fii băiat. Cum a ajuns la concluzia asta? Ei bine, în primul rând, te urmăresc fetele de parcă eşti cine ştie ce vedetă. În al doilea rând, dacă în final îi place de o fată, nu ştie cum să-i zică asta, fiindu-i frică de refuz. Eh, şi un al treilea rând nu prea există. E destul atâta, pe moment, cel puţin. Mai încolo sigur ar fi găsit alte mii şi mii de motive pentru care e greu să fie băiat.
S-a aşezat lângă ea pe pat, desfăcându-şi doza de suc şi luă o gură din lichidul dulce şi rece. Se strâmbă uşor, dar dacă e rece, asta nu înseamnă că îl va opri pe Byung Hun să mai bea. A continuat să bea, până la un moment dat când...
-Yah, Pedo MonkBear, trebuie să-ţi zic ceva. O privi cu o expresie serioasă şi luă o poziţie turcească, cu picioarele încrucişate. Voia să-i spună că o place, mare lucru. E vreo problemă? Nu.
-Uite... eu... aish, nu ştiu cum să zic. Eu te-
Here's a llama, there's a llama and another little llama, fuzzy llama, funny llama, llama llama duck.
A fost întrerupt de soneria de la telefon. OH MY GOD. S-a făcut de râs şi cu soneria de la melodie, şi fix acum a trebuit să sune?! Îşi lovi fruntea cu palma şi crâşni din dinţi puternic. Deja devenea plictisitor. A scos telefonul din buzunarul de la pantaloni, murmurând un "nu contează" şi privi ecranul telefonului său câteva clipe. Aveţi un mesaj nou. Oh really? De parcă i-ar păsa. Nici nu se chinui să citească mesajul şi lăsă telefonul pe noptieră, reluându-şi acţiunea de mai devreme: să bea suc.

Băiatul se duse în baie să se schimbe . Cum s-a tras această ingenioasă concluzie ? Păi simplu , la cât zgomot a început să facă tânără el tot nu apăruse în cameră , în plus mai devreme se auzise şi uşa băii . Deeeci ~ e la baie , dăăm !
Continuă să sară pe pat , fluturând din mâini . Închidea din când în când ochii şi chicotea asemeni unui copil . Părea a fi în al nouălea cer şi deja îşi imagina norişori şi îngeraşi supraponderali , în scutece roz , pe lângă ea . Era normală , clar ?! Nu avea nici o problemă , doar era fericită . De mult nu mai sărise pe-un pat aşa moale ca cel din dormitorul tânărului . Al ei nu era cine ştie ce , asta din cauza mamei ei . Spune amereu că paturile tari sunt bune pentru sănătate şi bla ~ bla . Ce legătură are asta cu distracţie ? Era o biată copilă pe când maică-sa a început să-i vorbească despre fiziză şi anatomia umană şi toate alea . De parcă la o vârstă fragedă ca atunci înţelegea toate denumirile alea scoase din desene animate . Ăh , nu , nu e bine . Dacă se uita la desene animate înţelegea tot . Pe când definiţiile mamei sale erau parcă-n peştească . Sau mai grav . Ciudat e că maică-sa chiar credea că învaţă ceva atunci şi că e atentă la cuvintele ei cu fiecare definiţie în parte . Dar de unde-atâta fericire ? Păcat că nu realiza scumpul adevăr . Îşi dorea atât de mult ca DaeLi să ducă o viaţă perfectă , fără să s eplângă de ceva şi să aibă tot ce şi-a dorit . Toate înafară de copilărie şi fericire . Chiar şi tânăra ştie cât de mult ura o zi normală de-a ei în copilărie . Nu făcea altceva decât să-şi ţină lecţiile cu maică-sa , apoi repeţiile de balet , concursuri şi spectacole pentru boşorogi şi bătrânele . Hm , se pară că încă de mică a avut un magnet pentru pedofili ! Cum de nu şi-a dat seama până acum , când era atât de evident ? Dar cine mai stă să se gândească la copilărie şi fiecare clipă din ea , când totul a fost ca un program al unui robot programat de creatorul lui - mama tinerei .

Auzise paşi apropiindu-se de dormitor , semn că Byung a terminat să se schimbe . A îmicşorat ritmul răsiturilor şi înălţimea acestora , privindu-l pe băiat cum intră în cameră . Nici nu băgase în seamă cearceaful , curvertura sau pernuţele care căzuse tocmai mai devreme pe podea . Asta până când să apară băiatul şi să-i ţină predică .
Ce de l-ar asculta ? Ea nu ascultă de nimeni . Nu prea bagă în seamă comentariile celor din jur , mereu se lasă condusă de propria iniţiativă . Chiar şi aşa , a maă sărit odată ca pentru finalul grandios şi s-a aşezat turceşte pe margine apatului , având grijă cum îşi aşează fusta . A luat doua de suc din mâna băiatului , deschizând-o imediat după şi gustând lichidul din ea . Un gust dulce şi foarte . . . foarte acidulat !
Ridică brusc privirea când Byung o avertizează că trebuie să-i spună ceva . Ceva , ce anume ? Să-i reamintească cumva că nu i-a plătit traseul . Neh , nu ar fi avut sens nici pentru cineva ca el . Atunci . . . poate să-i facă curat în cameră . Da ! Sigur asta era ! Adică ; se uită în jurul ei şi observă ce dezordine a provocat . E normal să-i spună una ca asta . Nu-l cunoştea pe băiat nici de mai bine de-o jumate de zi , şi deja îi făcuse o zarvă de nedescris în dormitor .
Se uită şi mai atent la Byung când începe să se bâlbâie . URĂSC PEŞTEASCA !! Se încruntă vizibil , deranjată de toate acele pauze şi cuvinte răsturnate a băiatului . Putea să-i spună clar şi sărpicat ce avea să-i spună - să-i facă curat în cameră !! Căci ea la ce putea să se gândească în clipa asta ? Oh , nuu ! Nu se gândeşte deloc la ce ochi adorabili poate avea băiatul dacă se uită mai atent la el , nici vorbă de aşa ceva . Ea nu are voie cu băieţi , atunci ce ar spune prietenii ei şi toţi cunoscuţii ? Pe lângă replicile banale cum că e prea mică pentru băieţi , sau el e prea în vârstă pentru ea weak - weak ~ Era evident că trebuia să devieze realitate cu puţină ficţiune . Doar cine e ea ca să-şi permită să aibă gânduri ca acestea pentru un tip pe care l-a întâlnit întâmplător în parc . Oh , nu - un alt început pentru o poveste de dragoste ca-n filme - imaginaţie stupidă .
Fără înţeles şi desprinsă de realitate îşi pune mâinile în cap şi se ciufuleşte astfel încât să nu i se mai vadă ochii . Revine la starea dinainte , privindu-l printre firele de păr pe Byung . Ce se auzea ? Llama , llama . . . O lamă , unde , unde ? Se uită curioasă spre telefonul abia scos din buzunar . Era o sonerie de apel slaş mesaj drăguţă şi pe deasupra şi foarte amuzantă . A chicotit încet şi a mai luat o gură de suc , închizându-şi un ochi din instict , cauzat de acidul lichidului din doză .
- Deeci . . . ?! I se adresează lui Byung , aşezându-se cu coatele peste genunchi şi învârtind doza de suc . Din cauza acelui mesaj sau apel el nu-şi terminase fraza . E şi normal ca fata să-i amintească ce spunea mai înainte . Chiar dacă avea să dea nas în nas cu o replică gen : " fă-mi curat în cameră , acum ! " - dacă se aştepta , nu înseamnă că l-ar fi ascultat .